Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru masculin

MASCUL├ŹN, -─é, masculini, -e, adj. 1. De sex b─ârb─âtesc; p. ext. care este propriu masculului (1), b─ârbatului; b─ârb─âtesc. ÔÖŽ Alc─âtuit din b─ârba╚Ťi, de b─ârba╚Ťi. ÔÖŽ Gen masculin (╚Öi substantivat, n.) = gen gramatical care cuprinde numele de fiin╚Ťe de sex b─ârb─âtesc, precum ╚Öi nume de lucruri care, prin tradi╚Ťie sau prin analogie cu cele dint├ói, sunt socotite de acela╚Öi sex. ÔÖŽ (Gram.) Care apar╚Ťine genului masculin. Adjective masculine. ÔÖŽ (Bot.) Mascul (2). 2. (Despre rime; p. ext. despre versuri) Care rimeaz─â pe ultima silab─â accentuat─â. ÔÇô Din lat. masculinus, fr. masculin.
MASCUL├ŹN, -─é, masculini, -e, adj. 1. De sex b─ârb─âtesc; p. ext. care este propriu masculului (1), b─ârbatului; b─ârb─âtesc. ÔÖŽ Alc─âtuit din b─ârba╚Ťi, de b─ârba╚Ťi. ÔÖŽ Gen masculin (╚Öi substantivat, n.) = gen gramatical care cuprinde numele de fiin╚Ťe de sex b─ârb─âtesc, precum ╚Öi nume de lucruri care, prin tradi╚Ťie sau prin analogie cu cele dint├ói, sunt socotite de acela╚Öi sex. ÔÖŽ (Gram.) Care apar╚Ťine genului masculin. Adjective masculine. ÔÖŽ (Bot.) Mascul (2). 2. (Despre rime; p. ext. despre versuri) Care rimeaz─â pe ultima silab─â accentuat─â. ÔÇô Din lat. masculinus, fr. masculin.
MASCUL├ŹN, -─é, masculini, -e, adj. Propriu masculului, b─ârbatului; b─ârb─âtesc. ÔŚŐ (Gram.) Gen masculin = form─â pe care o ia substantivul denumind o fiin╚Ť─â b─ârb─âteasc─â sau un lucru considerat de sex b─ârb─âtesc; prin analogie cu substantivul, prezint─â diferen╚Ťe dup─â gen ╚Öi pronumele, articolul, adjectivul (participiul) ╚Öi numeralul. S├«nt de genul masculin substantivele nume de fiin╚Ťe de sex b─ârb─âtesc, precum ╚Öi nume de lucruri care prin tradi╚Ťie ╚Öi prin analogie cu cele dint├«i s├«nt socotite tot ca masculine. GRAM. ROM. I 126.
mascul├şn1 adj. m., pl. mascul├şni; f. mascul├şn─â, pl. mascul├şne
*mascul├şn2 s. n.
mascul├şn adj. m., pl. mascul├şni; f. sg. mascul├şn─â, pl. mascul├şne
MASCUL├ŹN adj. 1. v. b─ârb─âtesc. 2. b─ârb─âtesc, mascul. (Flori ~.)
Masculin Ôëá feminin
MASCUL├ŹN, -─é adj. 1. De mascul; b─ârb─âtesc. ÔŚŐ Gen masculin = form─â pe care o ia un cuv├ónt (substantiv, pronume etc.) pentru a denumi o fiin╚Ť─â sau un lucru considerat de sex b─ârb─âtesc sau care este ├«n leg─âtur─â cu un astfel de nume. 2. (Despre rime) Care rimeaz─â pe ultima silab─â accentuat─â. [Cf. fr. masculin, lat. masculinus].
MASCUL├ŹN, -─é adj. 1. de mascul; propriu b─ârbatului, b─ârb─âtesc. ÔÖŽ gen ~ (╚Öi s. n.) = gen gramatical care cuprinde nume de fiin╚Ťe sau de lucruri de sex b─ârb─âtesc. 2. (despre rime) cu accent pe ultima silab─â. (< fr. masculin, lat. masculinus)
MASCUL├ŹN ~─â (~i, ~e) 1) Care ╚Ťine de mascul; propriu masculului. * Gen ~ gen gramatical care cuprinde fiin╚Ťele de gen b─ârb─âtesc ╚Öi numele de obiecte considerate prin tradi╚Ťie ca f─âc├ónd parte din aceast─â categorie. 2) (despre substantive, adjective etc.) Care ╚Ťine de genul b─ârb─âtesc; propriu genului b─ârb─âtesc. 3) (despre rime, versuri) Care are accent pe ultima silab─â. /<lat. masculinus, fr. masculin
masculin a. 1. ce ╚Ťine de b─ârba╚Ťi: sex masculin; 2. Gram. b─ârb─âtesc sau considerat ca atare: gen masculin.
*mascul├şn, -─â adj. (lat. masculinus, d. m├ísculus, mascul, masculin, dim. d. mas, maris. V. mascur). B─ârb─âtesc. Gram. Cuv├ónt de genu masculin, care are o form─â considerat─â ca b─ârb─âteasc─â, ca st├«lp fa╚Ť─â de coloan─â (f.) or─ş pod (n.). V. viril.
MASCULIN adj. 1. b─ârb─âtesc, viril. (Caractere ~.) 2. b─ârb─âtesc, mascul. (Flori ~.)
MASCUL├ŹN, -─é adj. (cf. fr. masculin, lat. masculinus): ├«n sintagma gen masculin (v.).

Masculin dex online | sinonim

Masculin definitie

Intrare: masculin
masculin adjectiv