MASÁ1, masez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) face masaj; a trage. – Din fr. masser.
MASÁ2, masez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aduna în număr mare, în grup compact; a (se) concentra, a (se) îngrămădi. – Din fr. masser.
MÁSĂ2, mese, s. f. 1. Mobilă formată dintr-o placă dreptunghiulară, pătrată sau rotundă, sprijinită pe unul sau pe mai multe picioare și pe care se mănâncă, se scrie etc. ◊ Masă verde = a) masă2 (1), de obicei acoperită cu postav verde, la care se joacă jocuri de noroc; p. ext. joc de noroc; b) masă2 (1) în jurul căreia stau diplomații când duc tratative internaționale. Masă rotundă = dezbatere liberă pe o temă dată, la care sunt chemați să-și spună cuvântul specialiștii din domeniul respectiv (sau reprezentanți ai publicului larg). Sală de mese = încăpere în care se servește mâncarea într-o școală, într-o cazarmă, la o cantină etc. Masă caldă = un fel de tejghea metalică încălzită pe care sunt expuse și menținute calde preparate alimentare, în localurile de alimentație publică. ◊ Loc. adv. Cu (sau pe) nepusă masă = pe neașteptate, pe nepregătite, deodată. ◊ Expr. Capul (sau fruntea) mesei = locul de cinste ocupat de unul dintre comeseni. A pune (sau a întinde, a așterne) masa = a aranja, a pregăti și a pune pe masă2 (1) toate cele necesare pentru a servi mâncarea. A strânge masa = a aduna de pe masă2 (1) mâncările rămase și farfuriile, tacâmurile etc. cu care s-a mâncat. A nu avea ce pune pe masă = a nu avea cu ce trăi, a fi sărac. Pune-te (sau întinde-te) masă, scoală-te (sau ridică-te) masă = a) se spune despre cei care duc o viață plină de desfătări, care trăiesc fără griji, care așteaptă totul de-a gata; b) se spune când ești obligat să servești mereu de mâncare. A întinde masă mare sau a ține masă întinsă = a primi invitați mulți, a oferi ospețe, banchete; p. ext. a se ține de petreceri. A pune (pe cineva) la masă cu tine = a trata (pe cineva) ca pe un prieten apropiat. ♦ (Cu sens colectiv) Persoanele care stau în jurul aceleiași mese2 (1) și mănâncă; mesenii. 2. Ceea ce se mănâncă; mâncare, bucate; p. ext. prânz, cină; ospăț, banchet. ◊ Înainte de masă = a) în partea zilei care precedă prânzul; b) în fiecare dimineață. După masă = a) în partea zilei care urmează după prânz; după-amiază; b) în fiecare după-amiază. ◊ Expr. A lua masa sau a sta (ori a ședea) la masă = a mânca de prânz sau de cină. A avea casă și masă = a avea ce-i trebuie pentru a trăi. A-i fi (cuiva) casa casă și masa masă = a duce o viață ordonată, fără necazuri. 3. Nume dat mai multor obiecte sau părți de obiecte care seamănă cu o masă2 (1) și se folosesc în diverse scopuri practice. ◊ Masă de operație = obiect de metal pe care este întins un pacient în timpul intervenției chirurgicale. 4. Compus: (Bot.) masa-raiului = plantă erbacee cu flori roz-purpurii (Sedum carpaticum). – Lat. mensa.
MÁSĂ1, mase, s. f. 1. Mulțime compactă de oameni, considerată ca o unitate; grupare mare de oameni cu anumite caractere comune; cercuri largi ale populației. ◊ Loc. adj. De masă = care cuprinde, care antrenează o (întreagă) colectivitate umană. ◊ Cântec de masă (sau de mase) = cântec cu conținut patriotic, având un caracter mobilizator. 2. Îngrămădire de elemente (de aceeași natură ori diferite) care alcătuiesc împreună un singur corp; (totalitatea unui) corp format printr-o asemenea îngrămădire de elemente. ◊ Masă verde = nutreț pentru vite; furaj. Mase plastice = materiale plastice. Masă de aer = porțiune imensă, relativ omogenă, a troposferei, cu proprietăți distincte față de porțiunile înconjurătoare. ◊ Loc. adj. și adv. În masă = a) în cantitate mare; masiv. Transporturi în masă; b) cu toții; în număr mare. ♦ Cantitate mare din ceva (în raport cu restul ansamblului). ◊ Masa vocabularului = partea cea mai mare și mai mobilă a vocabularului. ♦ Corp solid, compact; bloc. 3. (Fiz.) Cantitatea de materie a unui corp considerată ca o mărime caracteristică (în raport cu volumul). ◊ Masă atomică = greutate atomică. Masă moleculară = greutate moleculară. Masă specifică = densitate. 4. (Jur.) Totalitate a creditelor sau a datoriilor unui falit; fond bănesc al unei succesiuni sau al unei întreprinderi lucrative. – Din fr. masse.
MASS-MÉDIA s. f. Termen care desemnează ansamblul mijloacelor și modalităților tehnice moderne de informare și influențare a opiniei publice, cuprinzând radioul, televiziunea, presa, internetul etc.; mijloace de comunicare în masă. [Pr.: -di-a] – Cuv. engl.
MASÁ1, masez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) face masaj; a trage. – Din fr. masser.
MASÁ2, masez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aduna în număr mare, în grup compact; a (se) concentra, a (se) îngrămădi. – Din fr. masser.
MÁSĂ2, mese, s. f. 1. Mobilă formată dintr-o placă dreptunghiulară, pătrată sau rotundă, sprijinită pe unul sau pe mai multe picioare și pe care se mănâncă, se scrie etc. ◊ Masă verde = a) masă2 (1), de obicei acoperită cu postav verde, la care se joacă jocuri de noroc; p. ext. joc de noroc; b) masă2 (1) în jurul căreia stau diplomații când duc tratative internaționale. Masă rotundă = dezbatere liberă pe o temă dată, la care sunt chemați să-și spună cuvântul specialiștii din domeniul respectiv (sau reprezentanți ai publicului larg). Sală de mese = încăpere în care se servește mâncarea într-o școală, într-o cazarmă, la o cantină etc. Masă caldă = un fel de tejghea metalică încălzită pe care sunt expuse și menținute calde preparate alimentare, în localurile de alimentație publică. ◊ Loc. adv. Cu (sau pe) nepusă masă = pe neașteptate, pe nepregătite, deodată. ◊ Expr. Capul (sau fruntea) mesei = locul de cinste ocupat de unul dintre comeseni. A pune (sau a întinde, a așterne) masa = a aranja, a pregăti și a pune pe masă2 (1) toate cele necesare pentru a servi mâncarea. A strânge masa = a aduna de pe masă2 (1) mâncările rămase și farfuriile, tacâmurile etc. cu care s-a mâncat. A nu avea ce pune pe masă = a nu avea cu ce trăi, a fi sărac. Pune-te (sau întinde-te) masă, scoală-te (sau ridică-te) masă = a) se spune despre cei care duc o viață plină de desfătări, care trăiesc fără griji, care așteaptă totul de-a gata; b) se spune când ești obligat să servești mereu de mâncare. A întinde masă mare sau a ține masă întinsă = a primi invitați mulți, a oferi ospețe, banchete; p. ext. a se ține de petreceri. A pune (pe cineva) la masă cu tine = a trata (pe cineva) ca pe un prieten apropiat. ♦ (Cu sens colectiv) Persoanele care stau în jurul aceleiași mese2 (1) și mănâncă; mesenii. 2. Ceea ce se mănâncă; mâncare, bucate; p. ext. prânz, cină; ospăț, banchet. ◊ Înainte de masă = a) în partea zilei care precedă prânzul; b) în fiecare dimineață. După masă = a) în partea zilei care urmează după prânz; după-amiază; b) în fiecare după-amiază. ◊ Expr. A lua masa sau a sta (ori a ședea) la masă = a mânca de prânz sau de cină. A avea casă și masă = a avea ce-i trebuie pentru a trăi. A-i fi (cuiva) casa casă și masa masă = a duce o viață ordonată, fără necazuri. 3. Nume dat mai multor obiecte sau părți de obiecte care seamănă cu o masă2 (1) și se folosesc în diverse scopuri practice. ◊ Masă de operație = obiect de metal pe care este întins un pacient în timpul intervenției chirurgicale. 4. Compus: (Bot.) masa-raiului = plantă erbacee cu flori roz-purpurii (Sedum carpaticum). – Lat. mensa.
MÁSĂ1, mase, s. f. 1. Mulțime compactă de oameni, considerată ca o unitate; grupare mare de oameni cu anumite caractere comune; cercuri largi ale populației. ◊ Loc. adj. De masă = care cuprinde, care antrenează o (întreagă) colectivitate umană. ◊ Cântec de masă (sau de mase) = cântec cu conținut patriotic, având un caracter mobilizator. 2. Îngrămădire de elemente (de aceeași natură ori diferite) care alcătuiesc împreună un singur corp; (totalitatea unui) corp format printr-o asemenea îngrămădire de elemente. ◊ Masă verde = nutreț pentru vite; furaj. Mase plastice = materiale plastice. Masă de aer = porțiune imensă, relativ omogenă, a troposferei, cu proprietăți distincte față de porțiunile înconjurătoare. ◊ Loc. adj. și adv. În masă = a) în cantitate mare; masiv. Transporturi în masă; b) cu toții; în număr mare. ♦ Cantitate mare din ceva (în raport cu restul ansamblului). ◊ Masa vocabularului = partea cea mai mare și mai mobilă a vocabularului. ♦ Corp solid, compact; bloc. 3. (Fiz.) Cantitatea de materie a unui corp considerată ca o mărime caracteristică (în raport cu volumul). ◊ Masă atomică = greutate atomică. Masă moleculară = greutate moleculară. Masă specifică = densitate. 4. (Jur.) Totalitate a creditelor sau a datoriilor unui falit; fond bănesc al unei succesiuni sau al unei întreprinderi lucrative. – Din fr. masse.
MASS-MÉDIA s. n. pl. Totalitatea mijloacelor de informare a maselor (radio, televiziune, presă etc.). [Pr.: -di-a] – Cuv. engl.[1]
MASÁ1, masez, vb. I. Tranz. A face masaj. V. fricționa.
MASÁ2, masez, vb. I. Tranz. (Cu privire la persoane; mai rar la lucruri) A concentra intr-un grup mare, compact. (Refl.) Vînzătorii de ziare se masează la ușa tipografiilor, în întuneric. BOGZA, A. Î. 251.
MÁSĂ1, mese, s. f. 1. Mobilă, de obicei de lemn, formată dintr-o placă (dreptunghiulară, rotundă etc.) sprijinită pe unul sau pe mai multe picioare și avînd diverse întrebuințări. De la masa mea de sub nuc, îl priveam acum coborind cărarea, posomorît. C. PETRESCU, S. 177. Între cele două ferești de la stîngă, o masă de brad alb odată, dar mohorît acum de vremuri. HOGAȘ, M. N. 137. Cu perdelele lăsate Șed la masa mea de brad, Focul pîlpîie în sobă, Iară eu pe gînduri cad. EMINESCU, O. I 105. Capra sare masa, iada sare casa, se spune cînd copiii întrec pe părinții lor în răutăți. Masa verde = a) masă (de obicei acoperită cu postav verde) în jurul căreia stau cei ce joacă jocuri de noroc (mai ales cărți); b) masă în jurul căreia stau diplomații cînd discută probleme internaționale. ◊ (Urmat de determinări indicînd destinația) Trecură pe lîngă masa de operație, simplă, cu vopseaua albă cojită pe alocuri. DUMITRIU, N. 236. Cînd obosesc, deschid fereastra și întorc spatele mesei de lucru. C. PETRESCU, Î. II 267. Și ce?... n-au să mă ducă pe masa de disecții? MACEDONSKI, O. I 44. ◊ (Întrebuințată în primul rînd pentru a mînca pe ea) Florica așternea în mijlocul ogrăzii, pe masa rotundă și scurtă în picioare, mămăliga. BUJOR, S. 28. Într-o clipă masa e plină cu de-ale gurii. VLAHUȚĂ, O. A. I 88. Răpede fac alte bucate, le pun pe masă și apoi zînele se fac nevăzute. CREANGĂ, O. A. 274. La mijloc de masă și la colț de țară (= în locul cel mai bun). ◊ Față de masă v. față. Serviciu de masă v. serviciu. Sală de mese = încăpere unde se servește mîncare într-o școală, cazarmă etc. Soldații mai stau încă în sala de mese. SAHIA, N. 116. Masă întinsă = masă plină cu bucate, pregătită cu tacî- muri și veselă pentru multă lume. (Ironic) își lua cătinel drumul spre gazdă, unde-l aștepta sărăcia cu masa întinsă. CREANGĂ, O. A. 98. Capul (sau fruntea) mesei = locul de cinste, ocupat de cineva printre comeseni. Baba și moșneagul pe cari i-au pus în capul mesei. CREANGĂ, P. 102. Socrul roagă-n capul mesei să poftească să se pună Nunul mare. EMINESCU, O. I 85. ◊ Loc. adv. Cu (sau pe) nepusă masă (sau, rar, cu nepus în masă) = pe neașteptate, pe nepregătite. Nenorocita, ieșind cu nepus în masă și necăjită ca vai de ea, s-a dus iarăși la fîntînă. CREANGĂ, P. 98. Am scăpat din Focșani cum am putut...cu nepus în masă. ALECSANDRI, T. I 117. ◊ Expr. A pune (sau a așterne) masa = a așterne fața de masă, a așeza farfuriile și tacîmurile folosite pentru a mînca. A strînge masa = a aduna, a lua farfuriile, tacîmurile etc. (după ce s-a mîncat). Mama Zoița strîngea masa, aruncînd fărmăturile la pui. BUJOR, S. 87. A nu avea ce pune pe masă = a nu avea cu ce trăi, a fi în mare sărăcie. 2. Ceea ce se mănîncă (mai ales la amiază și seara), mîncare, bucate; prînz, cină; p. ext. ospăț, banchet. De cele mai multe ori mi se aducea masa sus. C. PETRESCU, Î. II 238. Cît a ținut masa, cu fruntea-nseninată Măria-sa pe Despot zîmbind l-a ascultat. ALECSANDRI, T. II 99. ◊ Expr. A lua masa = a mînca prînzul sau cina. Vrei să luăm mîine seară masa împreună? ARGHEZI, P. T. 134. A da o masă v. d a3 (1). A întinde masa (sau masă mare) = a pune masa (pentru multe persoane), a primi invitați (mulți) la mese bogate. Stroie Orheianu intră în odaia unde era întinsă masa. SADOVEANU, O. VII 53. Cum n-a mai întins masă mare, prietenii s-au făcut nevăzuți. CARAGIALE, P. 121. A sta la masă = a mînca prînzul sau cina. Dar pe un vîrf de munte stă Mihai la masă. BOLINTINEANU, O. 31. (A nu avea) nici casă, nici masă = a nu avea ce-i trebuie; a fi fără căpătîi. A doua zi, nici tu casă, nici tu masă, băiatul începu iarăși să plîngă. ISPIRESCU, E. 162. A-i fi (cuiva) casa casă și masa masă = a duce o viață ordonată și lipsită de griji, a trăi tihnit, fără necazuri. S-ajungi mireasă, s-ajungi crăiasă! Calea să-ți fie numai cu flori, Și casa casă și masa masă. ALECSANDRI, P. III 46. ◊ Loc. adv. Înainte de masă = în partea zilei care precede masa de prînz; înainte de amiază. După-masă = a) în partea zilei care urmează după masa de prînz; după prînz, după-amiază. Mi-a trimis după-masă un bilețel. DUMITRIU, N. 36. (Substantivat) Am așteptat-o toată după-masa și n-a venit. DEMETRIUS, C. 104; b) (adverbial) în fiecare după-masă. După-masă (sau după-masa) copiii dorm. 3. Placă sau platformă izolată sau făcînd parte dintr-un sistem tehnic, pe care se așază obiecte, se fac operații tehnice sau care servește la conducerea sau la transportarea pieselor în timpul unui proces de fabricație. 4. Corp metalic mare la care se leagă anumite puncte ale unei înfășurări electrice.
MÁSĂ2, mase, s. f. Mulțime compactă de oameni considerată ca o unitate, gloată; grupare mare de oameni cu anumite caractere comune; cercurile largi ale populației. Nici la bîlciuri nu văzuse o asemenea masă de țărani. DUMITRIU, N. 30. Să ia comanda Acelor mase de țărani Ce vin furtună după noi. BENIUC, V. 52. Vorbea cu o adîncă înțelegere despre rolul maselor în istorie. CAMIL PETRESCU, O. II 332. ◊ Cîntec de masă = melodie cu un ritm dinamic, mobilizatoare, exprimînd năzuințele maselor populare. ◊ Loc. adj. De masă = privitor la mase, din care fac parte mase de oameni. Organizație de masă. ◊ Loc. adv. În masă = cu toții, împreună; în număr mare, masiv.
MÁSĂ3, mase, s. f. 1. Corp solid, compact; bloc. Din masa neagră, lucioasă, pietrificată [a cărbunilor], se desprinde urma unui arbore intact. BOGZA, V. J. 31. Un munte năruit astupă valea de-a curmezișul; dar o gură neagră se cască în masa vînătă de piatră. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. ♦ (Fiz.; uneori determinat prin «inertă») Mărime caracteristică pentru un corp, dată de cîtul dintre forța care se exercită asupra corpului și accelerația pe care o are corpul. ♦ (Fiz.; uneori determinat prin «grea») Mărime caracteristică pentru un corp, proporțională cu intensitatea cîmpului de gravitație, pe care corpul o produce la o distanță dată de el. 2. Cantitate mare. O masă de aer cald. ◊ Fig. Clădirile nu se mai pot distinge în masa de întuneric. BART, S. M. 39. ◊ Masa vocabularului (față de fondul principal) = partea cea mai mare și mai mobilă a vocabularului. Aceeași noțiune poate fi redată într-o limbă printr-un cuvînt din fondul principal, iar în altă limbă printr-un cuvînt din masa vocabularului. GRAUR, F. E. 18.
masá (a ~) vb., ind. prez. 3 maseáză
!mása-ráiului (plantă) s. f. art., g.-d. art. mései-ráiului
másă2 (mobilă, mâncare) s. f., g.-d. art. mései; pl. mése
másă1 (mulțime, mărime fizică) s. f., g.-d. art. másei; pl. máse; (fiz.) simb. m
mass-média (presă scrisă și audiovizuală) (-di-a) s. f. (o ~ independentă), art. (mass-média (~ actuală), g.-d. art. mass-médiei (prin intermediul ~)
masá (a (-și) face masaj, a (se) aduna în grup compact) vb., ind. prez. 1 sg. maséz, 3 sg. și pl. maseáză
mása-ráiului (bot.) s. f., g.-d. art. mései-ráiului
másă (mobilă, prânz sau cină) s. f., g.-d. art. mései; pl. mése
másă (mulțime, corp compact) s. f., g.-d. art. másei; pl. máse
mass-média s. n. pl. (sil. -di-a)
mașá vb., ind. prez. 1 sg. mașéz, 3 sg. și pl. mașeáză
mas s. n., pl. masuri; adj., m. pl. mași, fem. masă, pl. mase
MASÁ vb. (MED.) a trage. (A ~ un mușchi.)
MASÁ vb. v. concentra.
MASA-RÁIULUI s. v. dragoste.
MÁSĂ s. 1. mâncare, (înv. și pop.) ospăț, (pop.) bucate (pl.). (Haideți la ~!) 2. v. hrană. 3. v. banchet. 4. v. tarabă. 5. (TEHN.) (reg.) blană, față. (~ dulgherului.) 6. (TEHN.) (reg.) strat. (~ la teascul morii.)
MÁSĂ s. v. car, față de masă, fund, gresie, perinoc, platou, podiș.
MÁSĂ s. 1. v. mulțime. 2. v. bloc. 3. masă continentală v. continent. 4. masă atomică v. greutate atomică; masă electrică v. sarcină electrică; masă magnetică v. sarcină magnetică; masă moleculară v. greutate moleculară; masă specifică v. densitate. 5. (înv. și reg.) pond. (~ unui corp.) 6. masă plastică v. material plastic.
MASS-MÉDIA s. comunicații de masă.
MASÁ2 vb. I. tr. A face masaj. [< fr. masser, cf. ar. mass – a freca].
MASÁ1 vb. I. tr., refl. A (se) aduna, a (se) strânge, a (se) concentra în mase compacte. [< fr. masser].
MÁSĂ s.f. 1. Mărime caracteristică unui corp, exprimată prin câtul dintre forța care se exercită asupra lui și accelerația pe care o are acest corp. ♦ (Curent) Corp solid, compact; bloc. 2. Mare mulțime de oameni. ◊ Mase populare = totalitatea claselor și păturilor sociale dintr-o anumită etapă istorică ale căror interese concordă cu cerințele dezvoltării societății. ♦ Cantitate mare. [Cf. fr. masse, it., lat. massa].
MASS-MÉDIA s.n. Totalitatea mijloacelor tehnice de comunicare în masă a informațiilor (radio, televiziune, cinematograf, publicații, disc, magnetofon etc.). [Pron. și mes-midia. / < engl., fr., it. mass media communications].
MASÁ1 vb. tr., refl. a(-și) face masaj, a (se) fricționa. (< fr. masser)
MASÁ2 vb. tr., refl. a (se) aduna în grup compact, a (se) concentra. (< fr. masser)
MÁSĂ s. f. 1. cantitate de materie a unui corp, considerată ca o mărime caracteristică în raport cu volumul. ♦ ~ verde = furaj; ~ critică = masa minimă a unui material radioactiv în care poate apărea o reacție de fisiune nucleară în lanț. 2. îngrămădire de elemente care formează împreună un singur corp; corp solid, compact; bloc. ♦ ~ de aer = porțiune imensă, omogenă, a troposferei, cu proprietăți distincte. 3. corp metalic masiv la care se leagă punctele unei rețele, ale unei mașini sau ale unui aparat electric, pentru evitarea supratensiunilor. 4. (fam.) cantitate mare. ♦ ă vocabularului = partea cea mai mare a vocabularului, supusă schimbărilor. 5. mulțime compactă de oameni. ♦ ~e populare = totalitatea claselor și categoriilor sociale dintr-o anumită etapă istorică, ale căror interese fundamentale concordă cu cerințele și sensul acțiunii legilor obiective ale dezvoltării societății. 6. ~ continentală = continent. (< fr. masse, germ. Masse)
MASS-MÉDIA s. n. pl. totalitatea mijloacelor tehnice de comunicare în masă a informațiilor (radio, televiziune, cinematograf, publicații, disc, magnetofon). (< engl., fr. mass media)
MAȘÁ vb. tr. (rar) a pronunța cuvintele într-o manieră confuză. (< fr. mâcher)
másă (mése), s. f. 1. Mobilă, pe care se mănîncă. – 2. Mîncare. – 3. Bancă, tarabă. – Mr. measă, megl. męsă. Lat. mensa (Pușcariu 1040; Candrea-Dens., 1066; REW 5497), cf. fr. moise, sp., port. mesa. – Der. măsar, s. m. (Trans., dulgher, tîmplar), cu suf. -ar; măsaniu (var. Trans. de S., măsai), s. n. (Banat, față de masă), care pare der. intern de la masă (după Pușcariu 1043, din lat. *mensalium; după Candrea, din bg. mesal); măsariță, s. f. (Trans., față de masă), de la măsar cu suf. -iță (după Pușcariu 1043 și Tiktin, din lat. mensalis); mescioară, s. f. (măsuță); mesi, vb. (a chefui, a benchetui); mesean, s. m. (invitat la masă); meselnic, s. m. (Olt., mesean); comesean, s. m. (invitat la masă). – Din rom. provine bg. masa (Capidan, Raporturile, 225), tc. masa (Miklosich, Slaw Elem. in Türk., 14; Meyer, Türk. St., I, 46).
másă (máse), s. f. – Volum. Fr. masse. – Der. masa, vb. (a concentra), din fr. masser; masaj, s. n., din fr. massage; masiv, adj., din fr. massif; masivitate, s. f., din fr. massivité; masor, s. m., din fr. massor; meseuză, s. f., din fr. masseuse.
A MASÁ2 ~éz tranz. (corpul sau părți ale acestuia) A supune masajului pentru a înviora circulația sângelui, a activiza metabolismul sau a favoriza eliminarea toxinelor din organism. /<fr. masser
A MASÁ1 ~éz tranz. 1) A strânge într-un tot; a dispune în masă; a reuni; a îngrămădi. 2) A face să se maseze. /<fr. masser
A SE MASÁ se ~eáză intranz. 1) (despre persoane) A se concentra în număr mare. 2) (despre trupe militare) A se dispune mai aproape unul de altul; a se concentra. /<fr. masser
MÁSĂ1 mése f. 1) Mobilă formată dintr-o placă orizontală, pusă pe un suport sau pe picioare, având diverse întrebuințări (în special pentru a se servi pe ea mâncarea). ~ de scris. ~ de lucru. ◊ ~ verde a) masă pentru jocuri de noroc; b) masă la care se duc tratative diplomatice. ~ rotundă dezbatere liberă între specialiști pe o temă dată. ~ întinsă masă plină de bucate, pregătită pentru oaspeți. Capul mesei loc de cinste rezervat unei persoane în semn de stimă deosebită. A strânge ~a a face curat pe masă după mâncare. 2) Mâncarea servită; bucate. 3) Mâncarea de la amiază (constând, de obicei, din mai multe feluri); prânz. * Înainte de ~ în partea zilei care precedă prânzul. După ~ în partea zilei care urmează după prânz. 4) Proces de alimentare. * A se așeza la ~ a începe mâncarea. A sta la ~, a lua ~a a mânca. 5) Obiecte sau părți de obiecte care seamănă cu această mobilă, având diverse întrebuințări. [G.-D. mesei] /<lat. mensa
MÁSĂ3 ~e f. Mulțime mare și compactă de oameni. * De ~ pentru toată lumea; care cuprinde pe toți. ~e populare totalitate a claselor și categoriilor sociale. [G.-D. masei] /<fr. masse
MÁSĂ2 ~e f. 1) Materie constituită din elemente eterogene, nediferențiate, alcătuind un singur corp. * ~ verde nutreț constituit din iarbă și din alte plante. 2) Cantitate, număr mare. ~ de aer. ◊ În ~ a) în număr (cantitate) mare; b) în comun. 3) Mărime fizică care determină cantitatea de materie pe care o conține un corp; materia din care este format un corp. * ~ grea (sau gravitațională) măsură a interacțiunii gravitaționale a corpurilor. ~ inertă măsură a inerției corpurilor. [G.-D. mesei] /<fr. masse, germ. Masse
MASS-MÉDIA f. Mijloacele tehnice (ziarele, radioul, televiziunea, cinematograful etc.) care servesc la comunicarea în masă a informațiilor. [Sil. -di-a] /<engl., fr., it. mass media
masà v. a frământa cu mâinile diferitele părți ale corpului unei persoane spre a le mlădia și a înlesni circulațiunea sângelui (= fr. masser).
masă f. 1. mobilă de lemn sau de marmură așezată pe unul sau mai multe picioare; 2. în special, masă ce servă la mâncare: a aduce la masă; cu nepusă ’n masă, Mold. cu forța; 3. mâncări ce se pun pe masă: poftim la masă! 4. ospăț: a dat o masă mare; 5. prânz: doarme după masă; 6. biurou: cap de masă; 7. prin analogie, tot ce seamănă unei mese: masă de tras. doage, lemnul ce leagă osia cu piscul carului; 8. Jur. averea ce trebue sa se împartă între creditori. [Vechiu-rom. measă = lat. MENSA]. V. massă.
massă f. 1. grămadă de lucruri ce formează un corp: massă de pietre; 2. corp solid și compact: massă de plumb; 3. totalitate: massa cunoștințelor omenești; 4. public, gloată: a ridica massele; în massă, cu toții împreună; 5. capătul cel gros al unui achiu.
1) másă f., pl. mese (din *measă, d. lat. mensa și mesa, masă [care e part. d. metiri, mensus, a măsura. V. măsură]; sard. sp. pg. mesa, masă, vfr. meise, nfr. moise, scîndurică care unește alte doŭă bucățĭ de lemn). Mobilă de lemn (metal saŭ marmură) de forma uneĭ table puse pe maĭ multe picĭoare și pe care se pun diferite obĭecte și în special mîncările. Biuroŭ (vechĭ): cap de masă. Bucatele care se pun pe masă, prînz, cină, ospăț: a le da amicilor o masă copioasă, a te mulțămi c’o masă frugală. Vest. rar. Față de masă. A pune masa, a întinde fața de masă și a pune farfuriile și cele-lalte obĭecte de care te serveștĭ la mîncare. A strînge masa, a lua de pe masă farfuriile ș. a. A invita la masă, a invita la mîncare, la prînz, la ospăț. A da o masă, a oferi un ospăț. A te pune (fals a te așeza) la masă, a lua loc la masă ca să mănîncĭ: puneți-vă la masă și așezați-vă după mărime. A da la masă, a aduce mîncările la masă. După masă, după prînz, după amează. A fi după masă, a fi cam amețit de vin. A nu avea nicĭ casă, nicĭ masă, a fi fără căpătîĭ, a nu avea azil. Cu nepusă masă orĭ cu nepus în masă. V. nepus.
2) *másă f., pl. e (fr. masse, d. lat. massa, masă, grămadă, pastă, bloc, totalitate, d. vgr. máza și mâza, grămadă de aluat, d. másso, frămînt. V. maz). Grămadă de lucrurĭ care formează un întreg: o masă de petre. Corp solid și compact: o masă de plumb. Corp inform, greoĭ și inelegant: ipopotamu e o masă de carne. Totalitate: masa sîngeluĭ, masa noțiunilor omuluĭ. Popor, public, gloată: demagogiĭ mînă masa ignorantă, exploatează ignoranța maselor. În masă, la un loc, în bloc, cu grămadă, cu toptanu.
2) *maséz v. tr. (fr. masser, d. ar. mass, a pune mîna, a pipăi). Trag (frec) membrele unuĭ bolnav ca să activez circulațiunea sîngeluĭ.
1) *maséz v. tr. (fr. masser, d. masse, masă, grămadă). Grămădesc, adun, strîng: a masa trupele. V. comasez și bulucesc.
mă-sa f., gen. mă-seĭ. Fam. Pop. Mama-sa, mama sa.
MASA vb. (MED.) a trage. (A ~ un mușchi.)
MASA vb. a (se) concentra. (Trupele s-au ~ pe flancul drept.)
masa-raiului s. v. DRAGOSTE.
MA s. 1. mîncare, (înv. și pop.) ospăț, (pop.) bucate (pl.). (Haideți la ~.) 2. hrană. (A servit drept ~ peștilor.) 3. banchet, ospăț, praznic, prăznuire, prînz, (livr.) festin, (rar) ospeție, (pop.) prînzare. (A dat o ~ în cinstea musafirilor.) 4. tarabă, tejghea, (prin Transilv.) pudli, (Transilv. și Ban.) pult, (Bucov.) șinc, (înv.) comptoar, sarghie. (Pune marfa pe ~.) 5. (TEHN.) (reg.) blană, față. (~ dulgherului.) 6. (TEHN.) (reg.) strat. (~ la teascul morii.)
ma s. v. CAR. FAȚĂ DE MASĂ. FUND. GRESIE. PERINOC. PLATOU. PODIȘ.
MA s. 1. colectivitate, mulțime, (pop.) obște, (peior.) gloată. (Din ~ s-a ridicat un glas.) 2. bloc. (O imensă ~ de stîncă.) 3. (FIZ.) masă specifică = densitate. (~ a unui corp.) 4. (înv. și reg.) pond. (~ unui corp. )
MASS-MEDIA s. comunicații de masă.
mass-média s. (comunicații) Totalitatea mijloacelor moderne de comunicare în masă a informațiilor ◊ „[...] realității sau imaginii lor, se substituie în mod progresiv puterea semnelor și a simbolurilor prin mass-media.R.lit. 14 V 73 p. 29. ◊ „Este regretabil [...] că în anumite țări mass-media acordă mai multă atenție faptelor criminale decât acțiunilor sociale de prevenire.” Cont. 10 X 75 p. 12. ◊ „Cartea, ziarul, radioul, cinematograful și televiziunea au devenit tot atâtea componente ale universului audiovizual, tot atâtea surse de informare și cunoaștere, denumite de specialiști «mass-media».Sc. 25 XII 75 p. 2; v. și efemerizare (din engl. mass [communication] media; cf. fr. mass-media; PR 1965; Th. Hristea în LR 6/77 p. 592, VRC 278, M. Gheorghiu în Luc. 14 VII 79 p. 1; DP; DEX, DN3)
masă fundamentală, (engl.= mesostasis) materialul interstițial al unei roci vulcanice cu structură porfirică, în care se găsesc fenocristale; m.f. poate avea o structură hialină, microcristalină, granofirică, intergranulară, evidențiind în acest fel particularitățile momentului final de cristalizare a unei topituri magmatice. Pentru m.f. cu structură afanitică și, de obicei, pentru cea cu structură hialină, este utilizată denumirea de pastă a rocii. Sin. mezostază.
MASĂ DE PLIAJ masă special construită în vederea plierii parașutelor în sala de pliaj, având 12 m lungime, fiind confecționată din lemn geluit și lăcuit. În mod curent se folosește masa de pliaj de companie care aer aceeași lungime și este confecționată din material textil, fiind mai practică pe parcursul desfășurării unei etape de zbor și lansări.
cântec de masă, cântec legat de momentele revoluționare ale istoriei. Textele folosite, de obicei de mare circulație, ușurează memorizarea. C. se bazează cel mai adesea pe ritmul de marș* care-i asigură accesibilitatea. (Ex. celebre: Carmagnola, Internaționala* etc.). Sin.: Cântec patriotic.
másă, mese, s.f. – 1. Mâncare. 2. Ospăț. 3. Masa moșilor, realizată din lespezi mari de piatră și amplasată de obicei în curtea bisericilor. În acest spațiu au loc rituri de pomenire a strămoșilor, a doua zi de Paști. Sunt atestate în Lăpuș, Chioar și Maramureșul istoric. – Lat. mensa „masă; bucate; tejghea” (Scriban; Pușcariu, CDDE, cf. DER; DEX).
MÁSĂ s. f. (cf. fr. masse, it., lat. massa): cantitate mare de cuvinte care fac parte din vocabularul unei limbi, luată în raport cu nucleul acestuia, cu fondul lexical principal; partea cea mai mare și mai mobilă a vocabularului, în care intră diverse categorii de cuvinte (arhaisme, neologisme, regionalisme, termenii de jargon, termenii de argou etc.). v. și vocabulár.
másă, mese s. f. 1. Mobilă formată dintr-o placă de diferite forme și sprijinită pe unul sau mai multe picioare. 2. (La sg.) Sfânta masă = masa din centrul altarului, pe care la sfânta Liturghie se aduce sacrificiul nesângeros al testamentului nou și pe care Iisus Hristos este prezent în euharistie sub chipul pâinii și al vinului, prefăcute în în trupul și sângele Său. Sfânta masă simbolizează mormântul Domnului; pristol, jertfelnic. – Din lat. mensa.
a băga (pe cineva) sub masă expr. 1. a îmbăta (pe cineva). 2. a ieși victorios dintr-o dispută; a învinge (pe cineva) într-o dispută.
a strânge masa expr. (intl.) a dispărea, a se ascunde.
a vinde pe sub masă expr. (d. vânzători) a vinde marfa preferențial, favorizând anumiți clienți.
cântă la altă masă! expr. pleacă de-aici!
plânge masa! expr. (cart.) jocul stagnează!

masa dex

Intrare: mas (adj.)
mas 1 adj. participiu
Intrare: masă (mobilă, mâncare)
masă 1 pl. mese substantiv feminin
Intrare: masa (masaj)
masa conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv reflexiv
Intrare: masa (aduna)
masa conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv reflexiv
Intrare: masă (mulțime, corp)
masă 2 pl. mase substantiv feminin
Intrare: mass-media
mass-media substantiv feminin
  • silabisire: -di-a
media presă
masă 2 pl. mase substantiv feminin
Intrare: mașa
mașa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: măsa
măsa
Intrare: masa-raiului
masa-raiului substantiv feminin articulat (numai) singular