Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru marufl─â

MARUFL├ü, maruflez, vb. I. Tranz. A lipi cu maruflu. ÔÇô Din fr. maroufler.
MARÚFLĂ s. f. v. maruflu.
MAR├ÜFLU s. n. Clei special pentru maruflaj. [Var.: mar├║fl─â s. f.] ÔÇô Din fr. maroufle.
MARUFL├ü, maruflez, vb. I. Tranz. A lipi cu maruflu. ÔÇô Din fr. maroufler.
MARÚFLĂ s. f. v. maruflu.
MAR├ÜFLU s. n. Clei special pentru maruflaj. [Var.: mar├║fl─â s. f.] ÔÇô Din fr. maroufle.
*maruflá (a ~) (-ru-fla) vb., ind. prez. 3 marufleáză
mar├║flu (-ru-flu) s. n., art. mar├║flul
marufl├í vb., ind. prez. 1 sg. marufl├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. marufle├íz─â
mar├║flu s. n. (sil. -flu), art. mar├║flul[1]
MARÚFLĂ s.f. v. maruflu.
MARÚFLU s.n. Clei special pentru lipirea pânzelor pictate. [Var. maruflă s.f. / < fr. maroufle].
MARUFLÁ vb. tr. a lipi un material flexibil, o pânză pictată pe un suport rigid cu maruflu. (< fr. maroufler)
MAR├ÜFLU s. n. clei special, de origine organic─â sau sintetic─â, extras din semin╚Ťele de secar─â, adeziv foarte puternic. (< fr. maroufle)

Marufl─â dex online | sinonim

Marufl─â definitie

Intrare: maruflu
maruflu substantiv neutru
  • silabisire: -flu
marufl─â
Intrare: marufla
marufla verb grupa I conjugarea a II-a