MARUFLÁ, maruflez, vb. I. Tranz. A lipi cu maruflu. – Din fr. maroufler.

MARÚFLĂ s. f. v. maruflu.

MARÚFLU s. n. Clei special pentru maruflaj. [Var.: marúflă s. f.] – Din fr. maroufle.

MARUFLÁ, maruflez, vb. I. Tranz. A lipi cu maruflu. – Din fr. maroufler.

MARÚFLĂ s. f. v. maruflu.

MARÚFLU s. n. Clei special pentru maruflaj. [Var.: marúflă s. f.] – Din fr. maroufle.

*maruflá (a ~) (-ru-fla) vb., ind. prez. 3 marufleáză

marúflu (-ru-flu) s. n., art. marúflul

maruflá vb., ind. prez. 1 sg. marufléz, 3 sg. și pl. marufleáză

marúflu s. n. (sil. -flu), art. marúflul[1]

MARÚFLĂ s.f. v. maruflu.

MARÚFLU s.n. Clei special pentru lipirea pânzelor pictate. [Var. maruflă s.f. / < fr. maroufle].

MARUFLÁ vb. tr. a lipi un material flexibil, o pânză pictată pe un suport rigid cu maruflu. (< fr. maroufler)

MARÚFLU s. n. clei special, de origine organică sau sintetică, extras din semințele de secară, adeziv foarte puternic. (< fr. maroufle)