MARSUÍN, marsuini, s. m., s. n. 1. S. m. Specie de mamifer cetaceu, asemănător cu delfinul, cu spatele negru, părțile laterale gri și abdomenul alb (Phocaena phocaena). 2. S. n. (Mar.) Împletitură din parâmă, fixată la prora și la pupa remorcherelor, folosită ca apărătoare. – Din fr. marsouin.

MARSUÍN, marsuini, s. m., s. n. 1. S. m. Specie de mamifer cetaceu, asemănător cu delfinul, cu spatele negru, părțile laterale gri și abdomenul alb (Phocaena phocaena). 2. S. n. (Mar.) Împletitură din parâmă, fixată la prora și la pupa remorcherelor, folosită ca apărătoare. – Din fr. marsouin.

MARSUÍN, marsuini, s. m. Mamifer marin din ordinul cetaceelor, asemănător cu delfinul (Phocaena communis). Un cîrd de marsuini se întrec în mers cu noi. BART, S. M. 30.

marsuín s. m., pl. marsuíni

marsuín s. m., pl. marsuíni

MARSUÍN s.m. Mamifer cetaceu asemănător cu delfinul; purcel de mare. [Pron. -su-in. / < fr. marsouin, cf. germ. Meerschwein – porc de mare].

MARSUÍN s. m.. 1. cetaceu asemănător cu delfinul; porc-de-mare. 2. apărătoare de parâmă fixată la prova și la pupa unor nave pentru manevre. (< fr. marsouin)

MARSUÍN ~i m. Mamifer marin asemănător cu delfinul, dar mai mic decât acesta. /<fr. marsouin

*marsuín m. (fr. marsouin, d. francicu mar-swin; germ. meer-schwein, porc de mare). Un fel de delfin din mările recĭ și temperate.

MARSUÍN (< fr.) s. m. Mamifer cetaceu din familia delfinidelor, cu dinți izodonți, aplatizați lateral, cu vârfuri crenelate fără un rostru distinct, având 1,30-1,80 m lungime (Phocaena phocaena). Trăește în Oc. Atlantic, M. Mediterană și Marea Neagră; specie bentonică, prezentă în apropierea țărmului, mai ales vara. Sin. porc de mare.