MARMORÉU, -ÉE, marmorei, -ee, adj. (Rar) Marmoreean. – Din lat. marmoreus, it. marmoreo.

MARMORÉU, -ÉE, marmorei, -ee, adj. (Rar) Marmorean. – Din lat. marmoreus, it. marmoreo.

MARMORÉU, -EE, marmorei, -ee, adj. (Latinism rar) Marmorean. Din negru giulgi se desfășor Marmoreele brațe. EMINESCU, O. I 172.

marmoréu (rar) adj. m., pl. marmoréi; f. sg. și pl. marmorée

marmoréu adj. m., pl. marmoréi; f. sg. și pl. marmorée

MARMORÉU adj. v. marmorean.

MARMORÉU, -ÉE adj. (Rar) Marmorean. [Pron. -reu, -re-e. / < lat. marmoreus, it. marmoreo].

MARMORÉU, -ÉE adj. marmorean. (< lat. marmoreus, it. marmoreo)

marmoreu a. ce seamănă cu marmura: marmoreele brațe EM.

marmoreu adj. v. MARMOREAN.