MARITÁL, -Ă, maritali, -e, adj. (Jur.) Care se referă la drepturile soțului; care este specific relațiilor dintre soți, conjugal. – Din fr. marital, lat. maritalis.

MARITÁL, -Ă, maritali, -e, adj. (Jur.) Care se referă la drepturile soțului; care este specific relațiilor dintre soți, conjugal. – Din fr. marital, lat. maritalis.

MARITÁL, -Ă, maritali, -e, adj. (Jur.) Care se referă la drepturile soțului.

maritál adj. m., pl. maritáli; f. maritálă, pl. maritále

maritál adj. m., pl. maritáli; f. sg. maritálă, pl. maritále

MARITÁL adj. v. casnic, conjugal, matrimonial.

MARITÁL, -Ă adj. 1. Referitor la drepturile soțului. 2. Specific relațiilor dintre soți; conjugal. [Cf. fr. marital, lat. maritalis].

MARITÁL, -Ă adj. 1. referitor la drepturile soțului. 2. specific relațiilor dintre soți; conjugal. (< fr. marital, lat. maritalis)

MARITÁL ~ă (~i, ~e) jur. 1) Care se referă le drepturile soțului. 2) Care ține de soți; propriu soților; conjugal. /<fr. marital, lat. maritalis

marital a. ce ține de bărbat: drepturi maritale.

*maritál, -ă adj. (lat. maritalis, d. maritus, bărbat, soț. V. mărit 1). De soț, al soțuluĭ pin căsătorie: drepturile maritale. Adv. Ca în căsătorie: a trăi marital. V. conjugal.

marital adj. v. CASNIC. CONJUGAL. MATRIMONIAL.