marinar definitie

16 definiții pentru marinar

MARINÁR, marinari, s. m. Persoană care face parte din echipajul unei nave; matelot, matroz. ◊ Guler marinar = guler mare, dreptunghiular, lăsat pe spate (ca acela purtat de marinari la uniformă). – Marină + suf. -ar. Cf. fr. marinier, germ. Mariner.
MARINÁR, marinari, s. m. Persoană care face parte din echipajul unei nave; matelot, matroz. ◊ Guler marinar = guler mare, dreptunghiular, lăsat pe spate (ca cel purtat de marinari la uniformă). – Marină + suf. -ar. Cf. fr. marinier, germ. Mariner.
MARINÁR, marinari, s. m. Persoană care face parte din echipajul unei nave; matroz. Doream de ani de zile... să stau de vorbă cu copiii și marinarii Volgii. SAHIA, U.R.S.S. 19. Ofițerii vaporului dau ordine marinarilor spre a se prepara pentru orice întîmplare. BOLINTINEANU, O. 270 Acele minuni ce le spune Sinbad marinarul în cele o mie și una de nopți. NEGRUZZI, S. I 205. ◊ Guler marinar = guler mare, dreptunghiular, lăsat pe spate, obișnuit la uniformele marinarilor. ◊ (Adjectival, învechit) Nu vor să mai intre în slujbă marinară. NEGRUZZI, S. II 182.
marinár s. m., pl. marinári
marinár s. m., pl. marinári
MARINÁR s. 1. matelot, matroz, (înv.) marinier, vaporean. (~ pe o corabie.) 2. v. navigator.
MARINÁR s.m. Membru al echipajului unei nave; matelot. [< marină + -ar, cf. it. marinario, ngr. marinaris].
MARINÁR s. m.. membru al echipajului unei nave; matelot. ♦ guler ~ = guler mare, dreptunghiular, lăsat pe spate. (mariniă + -ar)
MARINÁR ~i m. 1) Persoană care face parte din echipajul unei nave maritime; matelot. 2) Persoană care își face serviciul militar la marină. /marină + suf. ~ar
marinar m. cel ce trăiește pe mare, matelot.
*marinár m. (d. marină; it. marinaro, marinajo; fr. marin [corăbier de mare] și marinier [corăbier de fluviŭ]; ngr. marináris). Corăbier, om care trăĭește pe corabie (harcă, bastiment, vapor) și o mînă fie ca căpitan orĭ pilot, fie ca simplu matelot. – Pop. -ner.
MARINAR s. 1. matelot, matroz, (înv.) marinier, vaporean. (~ pe o corabie.) 2. navigator, (înv.) înotător. (Un ~ încercat.)
feméie-marinár s. f. Femeie care a îmbrățișat meseria de marinar ◊ „Am avut în schimb plăcerea de a o cunoaște pe unica femeie-marinar din flota fluvială și, probabil, și din cea maritimă românească; este vorba despre A.ț. A. a demonstrat de vreo șase ani, de când este marinar (sau... marinăriță), că este posibil accesul femeii și în această meserie prin tradiție masculină.” Sc. 19 XII 79 p. 1; v. și femeie-aviator (1972) (din femeie + marinar)
marinár-pescár s. m. Marinar specializat în pescuit ◊ „Ne cere grabnică asistență medicală pentru un marinar-pescar care a suferit un accident grav.” Sc. 11 XII 65 p. 1 (din marinar + pescar)
marinar, marinari s. m. avorton; fetus avortat.
marinarii pe covertă! expr. (cart.) banii pe masă!

marinar dex

Intrare: marinar
marinar substantiv masculin