Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru marinar

MARIN├üR, marinari, s. m. Persoan─â care face parte din echipajul unei nave; matelot, matroz. ÔŚŐ Guler marinar = guler mare, dreptunghiular, l─âsat pe spate (ca acela purtat de marinari la uniform─â). ÔÇô Marin─â + suf. -ar. Cf. fr. marinier, germ. Mariner.
MARIN├üR, marinari, s. m. Persoan─â care face parte din echipajul unei nave; matelot, matroz. ÔŚŐ Guler marinar = guler mare, dreptunghiular, l─âsat pe spate (ca cel purtat de marinari la uniform─â). ÔÇô Marin─â + suf. -ar. Cf. fr. marinier, germ. Mariner.
MARIN├üR, marinari, s. m. Persoan─â care face parte din echipajul unei nave; matroz. Doream de ani de zile... s─â stau de vorb─â cu copiii ╚Öi marinarii Volgii. SAHIA, U.R.S.S. 19. Ofi╚Ťerii vaporului dau ordine marinarilor spre a se prepara pentru orice ├«nt├«mplare. BOLINTINEANU, O. 270 Acele minuni ce le spune Sinbad marinarul ├«n cele o mie ╚Öi una de nop╚Ťi. NEGRUZZI, S. I 205. ÔŚŐ Guler marinar = guler mare, dreptunghiular, l─âsat pe spate, obi╚Önuit la uniformele marinarilor. ÔŚŐ (Adjectival, ├«nvechit) Nu vor s─â mai intre ├«n slujb─â marinar─â. NEGRUZZI, S. II 182.
marinár s. m., pl. marinári
marinár s. m., pl. marinári
MARINÁR s. 1. matelot, matroz, (înv.) marinier, vaporean. (~ pe o corabie.) 2. v. navigator.
MARINÁR s.m. Membru al echipajului unei nave; matelot. [< marină + -ar, cf. it. marinario, ngr. marinaris].
MARIN├üR s. m.. membru al echipajului unei nave; matelot. ÔÖŽ guler ~ = guler mare, dreptunghiular, l─âsat pe spate. (marini─â + -ar)
MARINÁR ~i m. 1) Persoană care face parte din echipajul unei nave maritime; matelot. 2) Persoană care își face serviciul militar la marină. /marină + suf. ~ar
marinar m. cel ce trăiește pe mare, matelot.
*marin├ír m. (d. marin─â; it. marinaro, marinajo; fr. marin [cor─âbier de mare] ╚Öi marinier [cor─âbier de fluvi┼ş]; ngr. marin├íris). Cor─âbier, om care tr─â─şe╚Öte pe corabie (harc─â, bastiment, vapor) ╚Öi o m├«n─â fie ca c─âpitan or─ş pilot, fie ca simplu matelot. ÔÇô Pop. -ner.
MARINAR s. 1. matelot, matroz, (înv.) marinier, vaporean. (~ pe o corabie.) 2. navigator, (înv.) înotător. (Un ~ încercat.)
fem├ęie-marin├ír s. f. Femeie care a ├«mbr─â╚Ťi╚Öat meseria de marinar ÔŚŐ ÔÇ×Am avut ├«n schimb pl─âcerea de a o cunoa╚Öte pe unica femeie-marinar din flota fluvial─â ╚Öi, probabil, ╚Öi din cea maritim─â rom├óneasc─â; este vorba despre A.╚Ť. A. a demonstrat de vreo ╚Öase ani, de c├ónd este marinar (sau... marin─âri╚Ť─â), c─â este posibil accesul femeii ╚Öi ├«n aceast─â meserie prin tradi╚Ťie masculin─â.ÔÇŁ Sc. 19 XII 79 p. 1; v. ╚Öi femeie-aviator (1972) (din femeie + marinar)
marin├ír-pesc├ír s. m. Marinar specializat ├«n pescuit ÔŚŐ ÔÇ×Ne cere grabnic─â asisten╚Ť─â medical─â pentru un marinar-pescar care a suferit un accident grav.ÔÇŁ Sc. 11 XII 65 p. 1 (din marinar + pescar)
marinar, marinari s. m. avorton; fetus avortat.
marinarii pe covert─â! expr. (cart.) banii pe mas─â!

Marinar dex online | sinonim

Marinar definitie

Intrare: marinar
marinar substantiv masculin