marfar definitie

12 definiții pentru marfar

MARFÁR, marfare, s. n. Tren de marfă. [Var.: mărfár s. n.] – Marfă + suf. -ar.
MARFÁR, marfare, s. n. Tren de marfă. [Var.: mărfár s. n.] – Marfă + suf. -ar.
MĂRFÁR s. n. v. marfar.
MARFÁR s. n. v. mărfar.
MĂRFÁR, mărfare, s. n. Tren de marfă. [Var.: marfár s. n.] – Marfă + suf. -ar.
MARFÁR s. n. v. mărfar.
MĂRFÁR, mărfare, s. n. (Și în forma marfar) Tren de marfă. Dimineața a fost liniște ca-n toate zilele: două marfare, expresul de la Lemberg. GALAN, Z. R. 164. Trebuia acum să-nconjoare mult, tocmai pe la rampa mărfarelor. CAMILAR, N. II 211. – Variantă: marfár s. n.
marfár (tren) s. n., pl. marfáre
mărfár s. n., pl. mărfáre
MĂRFÁR ~e n. Tren de marfă. /marfă + suf. ~ar
mărfár, mărfári, s.m. și marfáre, s.n. 1. (înv.) negustor ambulant de stofe. 2. s.n. (pop.) tren de marfă.
mărfár n., pl. e. Fam. Tren de marfă.

marfar dex

Intrare: mărfar
marfar
mărfar substantiv neutru