MAREȘÁL, mareșali, s. m. 1. Gradul cel mai înalt în ierarhia militară din unele țări; ofițer care are acest grad. ◊ Mareșalul Curții (regale) sau mareșalul Palatului = persoană care are conducerea administrativă generală a bunurilor unui monarh și răspunde de protocolul de la Curte; titlu purtat de această persoană. 2. Nume care se dădea în Rusia și în Polonia președintelui unui corp nobiliar. – Din fr. maréchal.

MAREȘÁL, mareșali, s. m. 1. Gradul cel mai înalt în ierarhia militară din unele țări; ofițer care are acest grad. ◊ Mareșalul curții (regale) sau mareșalul palatului = persoană care are conducerea administrativă generală a bunurilor unui monarh și răspunde de protocolul de la curte; titlu purtat de această persoană. 2. Nume care se dădea în Rusia și în Polonia președintelui unui corp nobiliar. – Din fr. maréchal.

MAREȘÁL, mareșali, s. m. 1. Gradul cel mai înalt în armată; persoană care are acest grad. (La curțile monarhilor; în expr.) Mareșal al palatului = administrator al casei regale.

mareșál s. m., pl. mareșáli

mareșál s. m., pl. mareșáli

MAREȘÁL s. (MIL.) (înv.) marșalâc.

MAREȘÁL s.m. Cel mai înalt grad în armată; ofițer care deține acest grad. ◊ Mareșal al palatului = șeful administrației unei case regale sau imperiale. [< fr. maréchal].

MAREȘÁL s. m. cel mai înalt grad în ierarhia militară. ♦ ~ al palatului = șeful administrației unei case regale sau imperiale. (< fr. maréchal)

mareșál (mareșáli), s. m. – Cel mai înalt grad în armată, în unele țări. Fr. maréchal. – Der. mareșalat.

MAREȘÁL ~i m. Ofițer cu grad superior celui de general. ~ de aviație. /<fr. maréchal

mareșal m. 1. gradul cel mai înalt în armată: mareșal de Franța; 2. administrator al Curții și al casei regale. (= fr. marechal).

*mareșál m., pl. lĭ (fr. maréchal, din mareschalc, d. vgerm maraschalc, d. marah, cal [ngerm. mähre, mîrțoagă], și scalc, [ngerm. schalk], servitor, adică „servitor care îngrijește calu”. V. marfă, seneșal). Generalisim, titlu acordat marilor generalĭ. Administrator al curțiĭ și caseĭ unuĭ suveran: mareșal al palatuluĭ. Mareșal de cîmp, vechĭu nume al generaluluĭ de brigadă în Francia. V. șambelan, mabeĭngiŭ, comis, rahtivan, silictar.

MAREȘAL s. (MIL.) (înv.) marșalîc.