Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

12 defini╚Ťii pentru marcotare

MARCOT├ü, marcotez, vb. I. Tranz. A ├«nmul╚Ťi o plant─â prin marcotaj. ÔÇô Din fr. marcotter.
MARCOT├üRE, marcot─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a marcota ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. marcota.
MARCOT├ü, marcotez, vb. I. Tranz. A ├«nmul╚Ťi o plant─â prin marcotaj. ÔÇô Din fr. marcotter.
MARCOT├üRE, marcot─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a marcota ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. marcota.
marcotá (a ~) vb., ind. prez. 3 marcoteáză
marcotáre s. f., g.-d. art. marcotắrii; pl. marcotắri
marcot├í vb., ind. prez. 1 sg. marcot├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. marcote├íz─â
marcotáre s. f., g.-d. art. marcotării; pl. marcotări
MARCOTÁRE s. marcotaj.
MARCOTÁ vb. I. tr. A culca și a acoperi cu pământ tulpinile plantelor pentru a le face să prindă rădăcină. [< fr. marcotter].
MARCOT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a marcota ╚Öi rezultatul ei; marcotaj. [< marcota].
MARCOT├ü vb. tr. a culca ╚Öi a acoperi cu p─âm├ónt tulpinile plantelor pentru a le face s─â prind─â r─âd─âcini; a face opera╚Ťia de marcotaj. (< fr. marcotter)

Marcotare dex online | sinonim

Marcotare definitie

Intrare: marcota
marcota verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: marcotare
marcotare substantiv feminin