marcotare definitie

2 intrări

12 definiții pentru marcotare

MARCOTÁ, marcotez, vb. I. Tranz. A înmulți o plantă prin marcotaj. – Din fr. marcotter.
MARCOTÁRE, marcotări, s. f. Acțiunea de a marcota și rezultatul ei. – V. marcota.
MARCOTÁ, marcotez, vb. I. Tranz. A înmulți o plantă prin marcotaj. – Din fr. marcotter.
MARCOTÁRE, marcotări, s. f. Acțiunea de a marcota și rezultatul ei. – V. marcota.
marcotá (a ~) vb., ind. prez. 3 marcoteáză
marcotáre s. f., g.-d. art. marcotắrii; pl. marcotắri
marcotá vb., ind. prez. 1 sg. marcotéz, 3 sg. și pl. marcoteáză
marcotáre s. f., g.-d. art. marcotării; pl. marcotări
MARCOTÁRE s. marcotaj.
MARCOTÁ vb. I. tr. A culca și a acoperi cu pământ tulpinile plantelor pentru a le face să prindă rădăcină. [< fr. marcotter].
MARCOTÁRE s.f. Acțiunea de a marcota și rezultatul ei; marcotaj. [< marcota].
MARCOTÁ vb. tr. a culca și a acoperi cu pământ tulpinile plantelor pentru a le face să prindă rădăcini; a face operația de marcotaj. (< fr. marcotter)

marcotare dex

Intrare: marcota
marcota verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: marcotare
marcotare substantiv feminin