MARCOTÁ, marcotez, vb. I. Tranz. A înmulți o plantă prin marcotaj. – Din fr. marcotter.

MARCOTÁRE, marcotări, s. f. Acțiunea de a marcota și rezultatul ei. – V. marcota.

MARCOTÁ, marcotez, vb. I. Tranz. A înmulți o plantă prin marcotaj. – Din fr. marcotter.

MARCOTÁRE, marcotări, s. f. Acțiunea de a marcota și rezultatul ei. – V. marcota.

marcotá (a ~) vb., ind. prez. 3 marcoteáză

marcotáre s. f., g.-d. art. marcotắrii; pl. marcotắri

marcotá vb., ind. prez. 1 sg. marcotéz, 3 sg. și pl. marcoteáză

marcotáre s. f., g.-d. art. marcotării; pl. marcotări

MARCOTÁRE s. marcotaj.

MARCOTÁ vb. I. tr. A culca și a acoperi cu pământ tulpinile plantelor pentru a le face să prindă rădăcină. [< fr. marcotter].

MARCOTÁRE s.f. Acțiunea de a marcota și rezultatul ei; marcotaj. [< marcota].

MARCOTÁ vb. tr. a culca și a acoperi cu pământ tulpinile plantelor pentru a le face să prindă rădăcini; a face operația de marcotaj. (< fr. marcotter)