MARȚIÁL, -Ă, marțiali, -e, adj. 1. (Livr.) Solemn și grav; impunător. 2. Ostășesc, militar; de război. ◊ Curte marțială = tribunal militar instituit în timp de război, de mobilizare sau în timpul unei stări excepționale. Lege marțială = lege care autorizează în unele state folosirea forței armate pentru represiune internă. 3. (În sintagma) Arte marțiale = tehnici de luptă și sporturi (judo, karate etc.) originare din Japonia și China. [Pr.: -ți-al] – Din fr. martial, it. marziale.

MARȚIÁL, -Ă, marțiali, -e, adj. 1. (Livr.) Solemn și grav; impunător. 2. Ostășesc, militar; de război. ◊ Curte marțială = tribunal militar instituit în timp de război, de mobilizare sau în timpul unei stări excepționale. Lege marțială = lege care autorizează în unele state folosirea forței armate pentru represiune internă. [Pr.: -ți-al] – Din fr. martial, it. marziale.

MARȚIÁL, -Ă, marțiali, -e, adj. Solemn și grav. Cînd Iliescu luă o atitudine marțială și deschise gura, lungul și urîtul musafir îi făcu semn cu mîna să nu înceapă. PAS, Z. IV 140. Domnu Pândele făcu un gest marțial, foarte potrivit cu jacheta pe talie. BASSARABESCU, S. N. 181. Cu ce aer marțial răspunde la saluturile pietonilor. VLAHUȚĂ, A. 444. ◊ Ostășesc, militar. Muzica militară a companiei de onoare cîntînd un marș marțial. REBREANU, R. I 197. ◊ (În țările burgheze) Curte marțială = tribunal militar care funcționează în timp de război (în anumite cazuri prevăzute de legi speciale și în timp de pace) și care judecă după legi speciale, prin judecători militari. Citi sentința Curții marțiale a diviziei, care osîndea la moarte prin ștreang pe sublocotenentul Svoboda. REBREANU, P. S. 22. Lege marțială = lege care prevede anumite măsuri de siguranță internă, mai ales în timp de război, utilizîndu-se, la nevoie, forța armată. – Pronunțat: -ți-al.

marțiál (-ți-al) adj. m., pl. marțiáli; f. marțiálă, pl. marțiále

marțiál adj. m. (sil. -ți-al), pl. marțiáli; f. sg. marțiálă, pl. marțiále

MARȚIÁL adj. v. cazon, grav, militar, milităresc, milităros, ostășesc, războinic, serios, soldățesc, solemn.

MARȚIÁL1, -Ă adj. De război, în legătură cu războiul sau cu milităria; războinic. ◊ Curte marțială = tribunal militar în timp de război sau de stare excepțională, care judecă după legi militare. ♦ Impunător, solemn, grav. [Pron. -ți-al. / < fr. martial, it. marziale, cf. Mars – zeul războiului, la romani].

MARȚIÁL2, -Ă adj. (Chim., înv.) Care conține fier. ♦ Care se referă la fier. ◊ (Med.) Carență marțială = insuficiență alimentară de fier, care cauzează anemie. [Pron. -ți-al. / < fr. martial].

MARȚIÁL1, -Ă adj. 1. ostășesc, militar; de război. ◊ impunător, solemn, grav. 2. arte ~e = discipline sportive de atac și apărare, de origine japoneză (karate, aikido, judo, kendo), bazate pe un fond moral provenind de la samurai. 3. lege ~ă = lege care autorizează intervenția forței armatei în caz de tulburări interne. ♦ curte ~ă = tribunal militar în timp de război sau de stare excepțională, care judecă după legi militare. (< fr. martial, it. marziale)

MARȚIÁL2, -Ă adj. (despre substanțe) care conține fier; referitor la fier. ♦ carență ~ă = insuficiență alimentară de fier, care cauzează anemie; terapeutică ~ă = tratament al anemiilor cu fier. (< fr. martial)

MARȚIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de război; propriu războaielor; războinic. * Curte ~ă tribunal militar care funcționează în timp de război. 2) Care manifestă deprinderi militare. Lupte marțiale. 3) Care denotă solemnitate și gravitate; solemn și grav. Voce ~ă. Alură ~ă. [Sil. -ți-al] /<fr. martial, it. marziale

marțial a. răsboinic: înfățișare marțială. curte marțială, tribunal militar în timp de răsboiu; lege marțială, care autorizează în unele cazuri întrebuințarea forței, armate.

Marțial m. poet latin, autor de Epigrame (43-104).

*marțiál, -ă adj. (lat. martialis, d. Mars, Martis, zeul războĭuluĭ). Războĭnic: aer marțial. Curte marțială, tribunal militar. Lege marțială, care autorizează întrebuințarea forțeĭ armate în anumite cazurĭ. Adv. În mod marțial: a defila marțial.

marțial adj. v. CAZON. GRAV. MILITAR. MILITĂRESC. MILITĂROS. OSTĂȘESC. RĂZBOINIC. SERIOS. SOLDĂȚESC. SOLEMN.

MARȚIAL (Marcus Valerius Martialis) (c. 40-c. 104), poet latin. Prin epigramele sale („Liber spectaculorum”), remarcabile prin pitoresc, verva mușcătoare și acuitatea observației, a contribuit la definirea genului și a satirizat moravuri ale timpului.