MANÚBRIU s. n. 1. (Zool.) Formație tubulară a corpului meduzelor, unde se află orificiul buco-anal. 2. Structură anatomică care are formă de mâner. – Din fr., lat. manubrium.

MANÚBRIU, manubrii, s. n. 1. (Zool.) Formație tubulară a corpului meduzelor, unde se află orificiul buco-anal. 2. Structură anatomică în formă de mâner. – Din fr., lat. manubrium.

manúbriu [briu pron. briu] (-nu-briu) s. n., art. manúbriul

manúbriu s. n. [-briu pron. -briu], art. manúbriul; pl. manúbrii

MANÚBRIU s.n. 1. Tub la meduze unde se află orificiul buco-anal. 2. Structură anatomică având formă de mâner. ◊ Manubriu sternal = os lat articulat cu sternul. 3. Celulă cilindrică din interiorul anteridiei la unele plante inferioare. [Pron. -briu. / < fr., lat. manubrium – mâner].

MANÚBRIU s. n. 1. tub la meduze unde se află orificiul buco-anal. 2. structură anatomică în formă de mâner. ♦ ~ sternal = os lat, articulat cu sternul. 3. celulă cilindrică din interiorul anteridiei la unele plante inferioare. (< fr., lat. manubrium)