MANIFÉST, -Ă, manifești, -ste, s. n., adj. 1. S. n. Declarație prin care șeful statului, guvernul, un partid politic, o grupare literară etc. își fac cunoscute în mod public programul, hotărârile, concepțiile, intențiile etc.; text cu conținut politic, răspândit pentru a determina acțiuni imediate. 2. Adj. (Adesea adverbial) Vădit, clar, evident; indiscutabil. ♦ Care a fost declarat, exprimat în mod categoric; fățiș. – Din lat. manifestum, fr. manifeste.

MANIFESTÁ, (1, 2) manifést, (3) manifestez, vb. I. 1. Tranz. A exprima, a arăta, prin comportare, prin atitudine etc., un sentiment, o tendință. 2. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, a (se) vădi, a (se) exterioriza, a (se) arăta. 3. Intranz. A face o manifestație, a participa la o manifestație; a demonstra. – Din fr. manifester.

MANIFÉST, -Ă, manifești, -ste, s. n., adj. 1. Declarație prin care șeful statului, guvernul, un partid politic, o grupare literară etc. își face cunoscute în mod public programul, hotărârile, concepțiile, intențiile etc.; text cu conținut politic, răspândit pentru a determina acțiuni imediate. 2. Adj. (Adesea adverbial) Vădit, clar, evident; indiscutabil. ♦ Care a fost declarat, exprimat în mod categoric; fățiș. – Din lat. manifestum, fr. manifeste.

MANIFESTÁ, (1, 2) manifést, (3) manifestez, vb. I. 1. Tranz. A exprima, a arăta, prin comportare, prin atitudine etc., un sentiment, o tendință. 2. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, a (se) vădi, a (se) exterioriza, a (se) arăta. 3. Intranz. A face o manifestație, a participa la o manifestație; a demonstra. – Din fr. manifester.

MANIFÉST¹, manifeste, s. n. Declarație scrisă, cu conținut de program, prin care un guvern, un partid politic, o grupare literară etc. își fac cunoscute în mod public profesiunea de credință și intențiile pentru viitor sau își justifică atitudinea din trecut; text cu conținut politic, răspîndit pentru a determina acțiuni imediate. Manifestul Partidului Comunist. ▭ Scoase manifestul din buzunar și începu să-l citească. DUMITRIU, B. F. 12. La 1769 se iviră manifestele împărătesei Rusiei, Ecaterina a Il-a, chemînd pe toate popoarele supuse Turciei la arme, făgăduindu-le libertate și independență. BĂLCESCU, O. I 85.

MANIFEST², -Ă, manifești, -ste, adj. Vădit, învederat, evident, clar. Bolnava a prezentat o paralizie manifestă a mușchilor. PARHON, O. A. I 153. ◊ (Adverbial) Aceste lămuriri topografice le datoresc chelnăriței, care, manifest indispusă c-am deranjat-o, mi le dă scurt. CARAGIALE, M. 298.

MANIFESTÁ, (1) manifést, (2) manifestez, vb. I. 1. Tranz. A arăta, a exprima, a da la iveală. Dragostea pentru elenism și-a manifestat-o botezîndu-și copiii cu nume eroice. REBREANU, R. I 166. ◊ Refl. Inițiativa maselor se manifestă în mod deosebit în aplicarea, în cadrul întrecerii socialiste, a metodelor înaintate de lucru. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2731. 2. Intranz. A face o manifestație. Studențimea era în fierbere și pusese de gînd să manifesteze. CARAGIALE, O. II 143.

manifést¹ adj. m., pl. maniféști; f. maniféstă, pl. maniféste

manifést² s. n., pl. maniféste

manifestá¹ (a ~) (a arăta un sentiment, a exprima o tendință) vb., ind. prez. 3 maniféstă

manifestá² (a ~) (a participa la o manifestație) vb., ind. prez. 3 manifesteáză

manifést adj. m., pl. maniféști; f. sg. maniféstă, pl. maniféste

manifést s. n., pl. maniféste

manifestá (a participa la o manifestație) vb., ind. prez. 1 sg. manifestéz, 3 sg. și pl. manifesteáză

manifestá (a exprima, a arăta un sentiment, o tendință, a (se) face cunoscut) vb., ind. prez. 3 sg. și pl. maniféstă

MANIFÉST adj. v. clar, declarat, deschis, evident, fățiș, flagrant, incontestabil, indiscutabil, izbitor, învederat, limpede, mărturisit, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, recunoscut, vădit, vizibil.

MANIFÉST s. proclamație. (~ către mase.)

MANIFESTÁ vb. 1. a arăta, a demonstra, a dovedi, a vădi. (~ reale aptitudini pentru...) 2. v. acuza. 3. v. exterioriza. 4. a afirma, a arăta, a exprima. (Își ~ dorința de a...) 5. a demonstra. (Masele ~ pentru...) 6. (fig.) a se traduce. (Fenomenul se ~ prin apariția unui flux.)

A manifesta ≠ a masca, a tăinui

MANIFÉST s.n. 1. Declarație sau program scris prin care un guvern, un suveran, un partid politic, o grupare literară etc. își arată public intențiile sau își modifică conduita; text politic răspândit în scop de agitație. 2. (Mar.) Document de transport în care se înscriu mărfurile încărcate pe o navă. [< fr. manifeste, engl. manifest].

MANIFÉST, -Ă adj. (adesea adv.) Vădit, evident, vizibil. [< fr. manifeste, cf. it. manifesto, lat. manifestus].

MANIFESTÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) vădi, a (se) arăta, a (se) face cunoscut. ♦ A (se) da (fără voie) pe față, a (se) trăda. 2. intr. A participa la o manifestație, a face o manifestație. [P.i. (1) manifést și (2) -tez, 3,6 -tă. / < fr. manifester, cf. lat. manifestare].

MANIFÉST, -Ă I. adj. (și adv.) vădit, evident, vizibil. II. s. n. 1. declarație cu caracter program prin care de un guvern, un suveran, un partid politic, o grupare literară etc. își fac cunoscute public intențiile, profesiunea de credință. ◊ text politic răspândit în scop de agitație. 2. document de transport în care se înscriu mărfurile încărcate pe o navă. ◊ listă a pasagerilor și bagajelor îmbarcate pe o (aero)navă sau alt mijloc de transport. (< fr. manifeste, lat. manifestum)

MANIFESTÁ vb. 1. tr., refl. a (se) vădi, a (se) face cunoscut, a(-și) exterioriza (prin vorbe, fapte, acțiuni) gânduri, sentimente etc. II. intr. a participa la o manifestație, a demonstra. (< fr. manifester, lat. manifestare)

MANIFÉST¹ ~e m. 1) Declarație publică solemnă prin care un guvern, o personalitate sau o grupare politică își propune programul său sau își justifică poziția sa. 2) Expunere teoretică lansată de o mișcare literară. /<lat. manifestum, fr. manifeste

MANIFÉST² ~stă (~ști, ~ste) 1) Care este declarat direct; prezentat fără ocolișuri. 2) Care se caracterizează prin existență certă; indiscutabil. /<lat. manifestum, fr. manifeste

A MANIFESTÁ² ~éz intranz. A face manifestație (politică sau sindicală). /<fr. manifester

A SE MANIFESTÁ mă manifestéz intranz. 1) (despre sentimente, calități, divergențe) A apărea clar; a căpăta expresie exterioară; a se exterioriza. 2) (despre persoane) A apărea (într-un anumit fel) în fața unei colectivități; a se arăta. /<fr. manifester

A MANIFESTÁ¹ manifést tranz. 1) (atitudini, intenții, voință etc.) A face cunoscut în mod manifest. 2) A face să se manifeste; a exterioriza. /<fr. manifester

manifest a. învederat, notoriu: eroare manifestă ║ n. declarațiune publică făcută de un principe, de un general, de un guvern.

manifestà v. 1. a face cunoscut: a-și manifesta cugetarea; 2. a da pe față: a-și manifesta bucuria.

1) manifést n., pl. e (fr. manifeste, it. manifesto). Declarațiune publică scrisă făcută de un suveran, un om politic, un partid: manifestu duceluĭ de Braunschweig (1792) provocă indignarea Franciiĭ.

2) manifést, -ă adj. (lat. manifestus). Evident, notoriŭ: eroare manifestă, hoț manifest. Adv. În mod manifest.

3) manifést și -éz, a -á v. tr. (lat. manifestare). Fac cunoscut, arăt, exprim: îmĭ manifest bucuria, voința. V. intr. Fac manifestațiune publică: poporu a manifestat strigînd „ura”. V. refl. Mă exprim, îmĭ arăt sentimentele, voința, puterea: Dumnezeŭ se manifestá pin operele luĭ.

manifest adj. v. CLAR. DECLARAT. DESCHIS. EVIDENT. FĂȚIȘ. FLAGRANT. INCONTESTABIL. IZBITOR. ÎNVEDERAT. LIMPEDE. MĂRTURISIT. NEÎNDOIELNIC. NEÎNDOIOS. NETĂGĂDUIT. PREGNANT. RECUNOSCUT. VĂDIT. VIZIBIL.

MANIFEST s. proclamație. (~ către mase.)

MANIFESTA vb. 1. a arăta, a demonstra, a dovedi, a vădi. (~ reale aptitudini pentru...) 2. a arăta, a vădi, (fig.) a acuza. (~ dureri în regiunea lombară.) 3. a (se) arăta, a (se) exterioriza. (Nu se ~ ca un om supărat.) 4. a afirma, a arăta, a exprima. (Își ~ dorința de a...) 5. a demonstra. (Masele ~ pentru dezarmare.) 6. (fig.) a se traduce. (Fenomenul se ~ prin apariția unui flux.)

manifest, manifeste s. n. (intl.) recurs.