Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

32 defini╚Ťii pentru manifest

MANIF├ëST, -─é, manife╚Öti, -ste, s. n., adj. 1. S. n. Declara╚Ťie prin care ╚Öeful statului, guvernul, un partid politic, o grupare literar─â etc. ├«╚Öi fac cunoscute ├«n mod public programul, hot─âr├órile, concep╚Ťiile, inten╚Ťiile etc.; text cu con╚Ťinut politic, r─âsp├óndit pentru a determina ac╚Ťiuni imediate. 2. Adj. (Adesea adverbial) V─âdit, clar, evident; indiscutabil. ÔÖŽ Care a fost declarat, exprimat ├«n mod categoric; f─â╚Ťi╚Ö. ÔÇô Din lat. manifestum, fr. manifeste.
MANIFEST├ü, (1, 2) manif├ęst, (3) manifestez, vb. I. 1. Tranz. A exprima, a ar─âta, prin comportare, prin atitudine etc., un sentiment, o tendin╚Ť─â. 2. Tranz. ╚Öi refl. A (se) face cunoscut, a (se) v─âdi, a (se) exterioriza, a (se) ar─âta. 3. Intranz. A face o manifesta╚Ťie, a participa la o manifesta╚Ťie; a demonstra. ÔÇô Din fr. manifester.
MANIF├ëST, -─é, manife╚Öti, -ste, s. n., adj. 1. Declara╚Ťie prin care ╚Öeful statului, guvernul, un partid politic, o grupare literar─â etc. ├«╚Öi face cunoscute ├«n mod public programul, hot─âr├órile, concep╚Ťiile, inten╚Ťiile etc.; text cu con╚Ťinut politic, r─âsp├óndit pentru a determina ac╚Ťiuni imediate. 2. Adj. (Adesea adverbial) V─âdit, clar, evident; indiscutabil. ÔÖŽ Care a fost declarat, exprimat ├«n mod categoric; f─â╚Ťi╚Ö. ÔÇô Din lat. manifestum, fr. manifeste.
MANIFEST├ü, (1, 2) manif├ęst, (3) manifestez, vb. I. 1. Tranz. A exprima, a ar─âta, prin comportare, prin atitudine etc., un sentiment, o tendin╚Ť─â. 2. Tranz. ╚Öi refl. A (se) face cunoscut, a (se) v─âdi, a (se) exterioriza, a (se) ar─âta. 3. Intranz. A face o manifesta╚Ťie, a participa la o manifesta╚Ťie; a demonstra. ÔÇô Din fr. manifester.
MANIF├ëST1, manifeste, s. n. Declara╚Ťie scris─â, cu con╚Ťinut de program, prin care un guvern, un partid politic, o grupare literar─â etc. ├«╚Öi fac cunoscute ├«n mod public profesiunea de credin╚Ť─â ╚Öi inten╚Ťiile pentru viitor sau ├«╚Öi justific─â atitudinea din trecut; text cu con╚Ťinut politic, r─âsp├«ndit pentru a determina ac╚Ťiuni imediate. Manifestul Partidului Comunist. Ôľş Scoase manifestul din buzunar ╚Öi ├«ncepu s─â-l citeasc─â. DUMITRIU, B. F. 12. La 1769 se ivir─â manifestele ├«mp─âr─âtesei Rusiei, Ecaterina a Il-a, chem├«nd pe toate popoarele supuse Turciei la arme, f─âg─âduindu-le libertate ╚Öi independen╚Ť─â. B─éLCESCU, O. I 85.
MANIFEST2, -─é, manife╚Öti, -ste, adj. V─âdit, ├«nvederat, evident, clar. Bolnava a prezentat o paralizie manifest─â a mu╚Öchilor. PARHON, O. A. I 153. ÔŚŐ (Adverbial) Aceste l─âmuriri topografice le datoresc cheln─âri╚Ťei, care, manifest indispus─â c-am deranjat-o, mi le d─â scurt. CARAGIALE, M. 298.
manif├ęst1 adj. m., pl. manif├ę╚Öti; f. manif├ęst─â, pl. manif├ęste
manif├ęst2 s. n., pl. manif├ęste
manif├ęst adj. m., pl. manif├ę╚Öti; f. sg. manif├ęst─â, pl. manif├ęste
manif├ęst s. n., pl. manif├ęste
manifest├í (a exprima, a ar─âta un sentiment, o tendin╚Ť─â, a (se) face cunoscut) vb., ind. prez. 3 sg. ╚Öi pl. manif├ęst─â
MANIF├ëST adj. v. clar, declarat, deschis, evident, f─â╚Ťi╚Ö, flagrant, incontestabil, indiscutabil, izbitor, ├«nvederat, limpede, m─ârturisit, ne├«ndoielnic, ne├«ndoios, net─âg─âduit, pregnant, recunoscut, v─âdit, vizibil.
MANIF├ëST s. proclama╚Ťie. (~ c─âtre mase.)
MANIFEST├ü vb. 1. a ar─âta, a demonstra, a dovedi, a v─âdi. (~ reale aptitudini pentru...) 2. v. acuza. 3. v. exterioriza. 4. a afirma, a ar─âta, a exprima. (├Ä╚Öi ~ dorin╚Ťa de a...) 5. a demonstra. (Masele ~ pentru...) 6. (fig.) a se traduce. (Fenomenul se ~ prin apari╚Ťia unui flux.)
A manifesta Ôëá a masca, a t─âinui
MANIF├ëST s.n. 1. Declara╚Ťie sau program scris prin care un guvern, un suveran, un partid politic, o grupare literar─â etc. ├«╚Öi arat─â public inten╚Ťiile sau ├«╚Öi modific─â conduita; text politic r─âsp├óndit ├«n scop de agita╚Ťie. 2. (Mar.) Document de transport ├«n care se ├«nscriu m─ârfurile ├«nc─ârcate pe o nav─â. [< fr. manifeste, engl. manifest].
MANIFÉST, -Ă adj. (adesea adv.) Vădit, evident, vizibil. [< fr. manifeste, cf. it. manifesto, lat. manifestus].
MANIFEST├ü vb. I. 1. tr., refl. A (se) v─âdi, a (se) ar─âta, a (se) face cunoscut. ÔÖŽ A (se) da (f─âr─â voie) pe fa╚Ť─â, a (se) tr─âda. 2. intr. A participa la o manifesta╚Ťie, a face o manifesta╚Ťie. [P.i. (1) manif├ęst ╚Öi (2) -tez, 3,6 -t─â. / < fr. manifester, cf. lat. manifestare].
MANIF├ëST, -─é I. adj. (╚Öi adv.) v─âdit, evident, vizibil. II. s. n. 1. declara╚Ťie cu caracter program prin care de un guvern, un suveran, un partid politic, o grupare literar─â etc. ├«╚Öi fac cunoscute public inten╚Ťiile, profesiunea de credin╚Ť─â. ÔŚŐ text politic r─âsp├óndit ├«n scop de agita╚Ťie. 2. document de transport ├«n care se ├«nscriu m─ârfurile ├«nc─ârcate pe o nav─â. ÔŚŐ list─â a pasagerilor ╚Öi bagajelor ├«mbarcate pe o (aero)nav─â sau alt mijloc de transport. (< fr. manifeste, lat. manifestum)
MANIFEST├ü vb. 1. tr., refl. a (se) v─âdi, a (se) face cunoscut, a(-╚Öi) exterioriza (prin vorbe, fapte, ac╚Ťiuni) g├ónduri, sentimente etc. II. intr. a participa la o manifesta╚Ťie, a demonstra. (< fr. manifester, lat. manifestare)
MANIF├ëST1 ~e m. 1) Declara╚Ťie public─â solemn─â prin care un guvern, o personalitate sau o grupare politic─â ├«╚Öi propune programul s─âu sau ├«╚Öi justific─â pozi╚Ťia sa. 2) Expunere teoretic─â lansat─â de o mi╚Öcare literar─â. /<lat. manifestum, fr. manifeste
MANIF├ëST2 ~st─â (~╚Öti, ~ste) 1) Care este declarat direct; prezentat f─âr─â ocoli╚Öuri. 2) Care se caracterizeaz─â prin existen╚Ť─â cert─â; indiscutabil. /<lat. manifestum, fr. manifeste
A MANIFEST├ü1 manif├ęst tranz. 1) (atitudini, inten╚Ťii, voin╚Ť─â etc.) A face cunoscut ├«n mod manifest. 2) A face s─â se manifeste; a exterioriza. /<fr. manifester
manifest a. ├«nvederat, notoriu: eroare manifest─â ÔĽĹ n. declara╚Ťiune public─â f─âcut─â de un principe, de un general, de un guvern.
manifest├á v. 1. a face cunoscut: a-╚Öi manifesta cugetarea; 2. a da pe fa╚Ť─â: a-╚Öi manifesta bucuria.
1) manif├ęst n., pl. e (fr. manifeste, it. manifesto). Declara╚Ťiune public─â scris─â f─âcut─â de un suveran, un om politic, un partid: manifestu ducelu─ş de Braunschweig (1792) provoc─â indignarea Francii─ş.
2) manif├ęst, -─â adj. (lat. manifestus). Evident, notori┼ş: eroare manifest─â, ho╚Ť manifest. Adv. ├Än mod manifest.
3) manif├ęst ╚Öi -├ęz, a -├í v. tr. (lat. manifestare). Fac cunoscut, ar─ât, exprim: ├«m─ş manifest bucuria, voin╚Ťa. V. intr. Fac manifesta╚Ťiune public─â: poporu a manifestat strig├«nd ÔÇ×uraÔÇŁ. V. refl. M─â exprim, ├«m─ş ar─ât sentimentele, voin╚Ťa, puterea: Dumneze┼ş se manifest├í pin operele lu─ş.
manifest adj. v. CLAR. DECLARAT. DESCHIS. EVIDENT. F─é╚ÜI╚ś. FLAGRANT. INCONTESTABIL. IZBITOR. ├ÄNVEDERAT. LIMPEDE. M─éRTURISIT. NE├ÄNDOIELNIC. NE├ÄNDOIOS. NET─éG─éDUIT. PREGNANT. RECUNOSCUT. V─éDIT. VIZIBIL.
MANIFEST s. proclama╚Ťie. (~ c─âtre mase.)
MANIFESTA vb. 1. a ar─âta, a demonstra, a dovedi, a v─âdi. (~ reale aptitudini pentru...) 2. a ar─âta, a v─âdi, (fig.) a acuza. (~ dureri ├«n regiunea lombar─â.) 3. a (se) ar─âta, a (se) exterioriza. (Nu se ~ ca un om sup─ârat.) 4. a afirma, a ar─âta, a exprima. (├Ä╚Öi ~ dorin╚Ťa de a...) 5. a demonstra. (Masele ~ pentru dezarmare.) 6. (fig.) a se traduce. (Fenomenul se ~ prin apari╚Ťia unui flux.)
manifest, manifeste s. n. (intl.) recurs.

Manifest dex online | sinonim

Manifest definitie

Intrare: manifest
manifest adjectiv substantiv neutru
Intrare: manifesta (1 -st)
manifesta 1 -st verb grupa I conjugarea I