Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru mangan

MANG├üN s. n. Element chimic din grupa metalelor, de culoare alb─â-cenu╚Öie, str─âlucitor, dur ╚Öi sf─âr├ómicios, existent ├«n natur─â sub form─â de oxizi ╚Öi folosit ├«n metalurgie la fabricarea anumitor aliaje. ÔÇô Din germ. Mangan.
MANG├üN s. n. Element chimic din grupa metalelor, de culoare alb─â-cenu╚Öie, str─âlucitor, dur ╚Öi sf─âr├ómicios, existent ├«n natur─â sub form─â de oxizi ╚Öi ├«ntrebuin╚Ťat ├«n metalurgie la fabricarea anumitor aliaje. ÔÇô Din germ. Mangan.
MANG├üN s. n. Element chimic din categoria metalelor, de culoare alb─â-cenu╚Öie, str─âlucitor, foarte dur ╚Öi f─âr├«micios, care se g─âse╚Öte ├«n natur─â sub form─â de oxizi; se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â ├«n metalurgia fierului, la prepararea anumitor o╚Ťeluri speciale.
mangán (metal) s. n.; simb. Mn
mangán (metal) s. n., simb. Mn
MANGÁN s. (CHIM.) (înv.) manganez.
MANGÁN s.n. Metal dur și sfărâmicios, alb-cenușiu, foarte răspândit în natură. [< germ. Mangan].
MANGÁN s. n. metal dur și sfărâmicios, alb-cenușiu, foarte răspândit în natură, folosit la elaborarea unor aliaje. (< germ. Mangan)
mang├ín (-ne), s. n. ÔÇô Dispozitiv, instala╚Ťie. Ngr. ╬╝╬Č╬│╬│╬▒╬Ż╬┐╬Ż. Sec. XVII, ├«nv. ÔÇô Der. m─âng─ânie, s. f. (vraj─â, farmec), sec. XVII, din ngr. ╬╝╬▒╬│╬│╬▒╬Ż╬Áß┐ľ╬▒. E dubletul lui mangeal├«c, s. n. (├«nv., balist─â; ├«nv., macara; Olt., p├«rghie, palanc─â, proptea), din tc. mancalik, der. din gr. ╬╝╬Č╬│╬│╬▒╬Ż╬┐╬Ż, cf. sp. almajaneque ╚Öi menghine.
MANGÁN n. Metal alb-cenușiu foarte dur și foarte sfărâmicios, care există în natură în stare de oxid și este folosit în metalurgie la fabricarea unor aliaje. /<germ. Mangan
1) mang├ín n., pl. e (ngr. m├ínganon. V. mangeal├«c). Vech─ş. Unealt─â.
2) *mangán, V. manganez.
MANGAN s. (CHIM.) (înv.) manganez.
MANG├üN (< germ.) s. n. Element chimic (Mn; nr. at. 25, m. at. 54,938, gr. sp. 7,2, p. t. 1.247┬░C, p. f. 2.030┬░C), metal alb-cenu╚Öiu, foarte dur ╚Öi foarte sf─âr├ómicios, care se g─âse╚Öte ├«n natur─â sub form─â de oxizi. Formeaz─â combina╚Ťii ├«n st─ârile de valen╚Ť─â 2, 3, 4, 6 ╚Öi 7. Se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â la fabricarea unor o╚Ťeluri speciale. Este un oligoelement indispensabil vie╚Ťii, fiind prezent ├«n ╚Ťesuturile animale ╚Öi vegetale. Organismul uman con╚Ťine c. 30 mg. de m. Multe s─âruri ale m. sunt folosite ├«n terapeutic─â. Mari cantit─â╚Ťi de m. se afl─â pe fundul oceanelor. A fost izolat (1774) de J.G. Gahn.
Mn, simbol chimic pentru mangan.
a freca menta / mangalul / manganul expr. a fi leneș / puturos, a pierde timpul de pomană

Mangan dex online | sinonim

Mangan definitie

Intrare: mangan
mangan substantiv neutru (numai) singular
Mn simbol