Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru mangafa

MANGAF├ü, mangafale, s. f. (Fam.) Om care nu merit─â nicio considera╚Ťie; om m─ârginit, bleg, prost, n─ât├óng; mangafache. ÔÇô Din tc. mankafa.
MANGAF├ü, mangafale, s. f. (Fam.) Om care nu merit─â nici o considera╚Ťie; om m─ârginit, bleg, prost, n─ât├óng; mangafache. ÔÇô Din tc. mankafa.
MANGAF├ü, mangafale, s. f. Persoan─â care nu merit─â nici o considera╚Ťie; om de nimic, prost, caraghios. Mangafaua pleac─â m├«ine, miercuri, la Ploie╚Öti. CARAGIALE, O. I 186. D─â-mi voie s─â-╚Ťi spun... c─â e╚Öti o mangafa. id. M. 179.
mangafá (înv., fam.) s. f., art. mangafáua, g.-d. art. mangafálei; pl. mangafále, art. mangafálele
mangafá s. f., art. mangafáua, g.-d. art. mangafálei; pl. mangafále
mangaf├í (mangaf├íle), s. f. ÔÇô Prost─ânac, neghiob. Tc. mankafa, mangafa (╚śeineanu, II, 246; Ronzevalle 157).
mangafà f. (în. graiul mahalagiilor), personaj ridicul și greoiu: mangafaua pleacă miercuri CAR. [Turc. MANKAFA, stupid].
mangaf├í f. (turc. mankafa, pop. mangofa, cap mare, prost, foarte r─âcit). Est. Fam. Gogoman, prost: ─şa o mangafa ╚Öi el!

Mangafa dex online | sinonim

Mangafa definitie

Intrare: mangafa
mangafa substantiv feminin