MANDIBULÁR, -Ă, mandibulari, -e, adj. Referitor la mandibulă, de mandibulă. – Din fr. mandibulaire.

MANDIBULÁR, -Ă, mandibulari, -e, adj. Referitor la mandibulă, de mandibulă. – Din fr. mandibulaire.

*mandibulár adj. m., pl. mandibulári; f. mandibuláră, pl. mandibuláre

mandibulár adj. m., pl. mandibulári; f. sg. mandibuláră, pl. mandibuláre

MANDIBULÁR, -Ă adj. Al mandibulei. [Cf. fr. mandibulaire].

MANDIBULÁR, -Ă adj. al mandibulei. (< fr. mandibulaire)

MANDIBULÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de mandibulă; propriu mandibulei. /<fr. man- dibulaire