Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru mandata

MANDAT├ü, mandatez, vb. I. Tranz. (Rar) A ordonan╚Ťa plata unei sume de bani. ÔÇô Din fr. mandater.
MANDAT├ü, mandatez, vb. I. Tranz. (Rar) A ordonan╚Ťa plata unei sume de bani. ÔÇô Din fr. mandater.
MANDAT├ü, mandatez, vb. I. Tranz. (Fran╚Ťuzism; cu privire Ia o sum─â de bani) A decide, a dispune s─â se fac─â o plat─â; a ordonan╚Ťa.
mandatá (a ~) vb., ind. prez. 3 mandateáză
mandat├í vb., ind. prez. 1 sg. mandat├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. mandate├íz─â
MANDAT├ü vb. v. ordonan╚Ťa.
MANDAT├ü vb. I. tr. A dispune, a ordonan╚Ťa pl─âtirea unei sume. ÔÖŽ A ├«ncredin╚Ťa cuiva un mandat; a ├«mputernici. [< fr. mandater].
MANDAT├ü vb. tr. 1. a ordonan╚Ťa pl─âtirea unei sume. 2. a ├«ncredin╚Ťa cuiva un mandat (1). (< fr. mandater)
*mandat├ęz v. tr. (d. mandat; fr. mandater). ├Änscri┼ş pe un mandat (o sum─â de plat─â).
mandata vb. v. ORDONANȚA.

Mandata dex online | sinonim

Mandata definitie

Intrare: mandata
mandata verb grupa I conjugarea a II-a