mandata definitie

10 definiții pentru mandata

MANDATÁ, mandatez, vb. I. Tranz. (Rar) A ordonanța plata unei sume de bani. – Din fr. mandater.
MANDATÁ, mandatez, vb. I. Tranz. (Rar) A ordonanța plata unei sume de bani. – Din fr. mandater.
MANDATÁ, mandatez, vb. I. Tranz. (Franțuzism; cu privire Ia o sumă de bani) A decide, a dispune să se facă o plată; a ordonanța.
mandatá (a ~) vb., ind. prez. 3 mandateáză
mandatá vb., ind. prez. 1 sg. mandatéz, 3 sg. și pl. mandateáză
MANDATÁ vb. v. ordonanța.
MANDATÁ vb. I. tr. A dispune, a ordonanța plătirea unei sume. ♦ A încredința cuiva un mandat; a împuternici. [< fr. mandater].
MANDATÁ vb. tr. 1. a ordonanța plătirea unei sume. 2. a încredința cuiva un mandat (1). (< fr. mandater)
*mandatéz v. tr. (d. mandat; fr. mandater). Înscriŭ pe un mandat (o sumă de plată).
mandata vb. v. ORDONANȚA.

mandata dex

Intrare: mandata
mandata verb grupa I conjugarea a II-a