MANȘONÁ, manșonez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A îmbina două țevi, bare etc. printr-un manșon (2). – Din fr. manchonner.

MANȘONÁRE, manșonări, s. f. Acțiunea de a manșona. – V. manșona.

MANȘONÁ, manșonez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A îmbina două țevi, bare etc. printr-un manșon (2). – Din fr. manchonner.

MANȘONÁRE, manșonări, s. f. (Tehn.) Acțiunea de a manșona. – V. manșona.

manșoná vb., ind. prez. 1 sg. manșonéz, 3 sg. și pl. manșoneáză

manșonáre s. f., pl. manșonări

MANȘONÁRE s.f. (Tehn.) Îmbinare cu o mufă sau cu un manșon (2). [După fr. manchonnage].

MANȘONÁ vb. tr. a îmbina două țevi, bare etc. cu o mufă sau un manșon (2). (< fr. manchonner)