MALEDÍCȚIE, maledicții, s. f. (Livr.) Blestem; nenorocire, fatalitate. [Var.: maledicțiúne s. f.] – Cf. fr. malédiction.

MALEDICȚIÚNE s. f. v. maledicție.

MALEDÍCȚIE, maledicții, s. f. (Livr.) Blestem; nenorocire, fatalitate. [Var.: maledicțiúne s. f.] – Cf. fr. malédiction.

MALEDICȚIÚNE s. f. v. maledicție.

maledícție (livr.) (-ți-e) s. f., art. maledícția (-ți-a), g.-d. art. maledícției; pl. maledícții, art. maledícțiile (-ți-i-)

maledícție s. f. (sil. -ți-e), art. maledícția (sil. -ți-a), g.-d. art. maledícției; pl. maledícții, art. maledícțiile (sil. -ți-i-)^[1]

MALEDÍCȚIE s. v. blestem, imprecație, ocară.^[1]

MALEDÍCȚIE s.f. v. maledicțiune.

MALEDICȚIÚNE s.f. (Liv.) Blestem. [Pron. -ți-u-, var. maledicție s.f. / cf. fr. malédiction, lat. maledictio].

MALEDÍCȚIE s. f. blestem; nenorocire, fatalitate. (< fr. malédiction, lat. maledictio)

MALEDÍCȚIE ~i f. Întâmplare nefastă care aduce durere și nenorocire. /<fr. malédiction^[1]

maledicți(un)e f. blestem.

*maledicțiúne f. (lat. maledíctio, -ónis, d. male, răŭ, și dictio, zicere. V. dicțiune). Blestem. – Și -ćție.

maledicție s. v. BLESTEM. IMPRECAȚIE. OCARĂ.