maldăr definitie

2 intrări

14 definiții pentru maldăr

MÁLDĂR, maldăre, s. n. 1. Mulțime de obiecte de același fel, îngrămădite unele peste altele; p. ext. cantitate mare dintr-o anumită materie. 2. Grămadă de tulpini, de plante secerate, de nuiele, de crengi etc. (legate la un loc). ♦ Grămadă (nu prea mare) de fân, de paie, de iarbă cosită etc. [Var.: (reg.) máldur s. n.] – Et. nec.
MÁLDUR s. n. v. maldăr.
MÁLDĂR, maldăre, s. n. 1. Mulțime de obiecte de același fel, îngrămădite unele peste altele; p. ext. cantitate mare dintr-o anumită materie. 2. Grămadă de tulpini, de plante secerate, de nuiele, de crengi etc. (legate la un loc). ♦ Grămadă (nu prea mare) de fân, de paie, de iarbă cosită etc. [Var.: máldur s. n.] – Et. nec.
MÁLDUR s. n. v. maldăr.
MÁLDĂR, maldăre, s. n. 1. Cantitate mare de lucruri (în dezordine); grămadă, morman. în sobă ardea cu pară uriașă maldărul de stuf. SADOVEANU, P. S. 44. Într-un șopron, ne arată un maldăr de hamuri, DELAVRANCEA, H. T. 120. Dincă înșfăcă degrabă un maldăr de cărți și prinde a le deschide ș-a le răvăși pe scaune. VLAHUȚĂ, O. A. I 210. 2. (Regional) Iarbă verde (cosită). Adie mirosul de maldăr cosit. CARAGIALE, S. 3. – Pl. și: (m.) maldări (BUJOR, S. 43). – Variantă: máldur, malduri (ALECSANDRI, P. III 39), s. m.
MÁLDUR s. m. v. maldăr.
máldăr s. n., pl. máldăre
máldăr s. n., pl. máldăre
MÁLDĂR s. 1. v. grămadă. 2. v. teanc.
MÁLDĂR ~e n. 1) Mănunchi, snop de coceni, de stuf, de nuiele sau de crengi. 2) Grămadă mare de obiecte omogene; morman. /Orig. nec.
maldăr (maldur) m. snop de coceni de porumb tăiați cu secera: căsuțele lucesc sub a lor maldăr de trestii aurite AL., maldăr verde, iarbă cosită ca nutreț, pentru vite. [Cf. pol. MALDR, o măsură oarecare].
máldăr (vest) și máldur (est) m. (mgerm. malder, azĭ malter, baniță, lemne cît încap odată în car, de unde și pol. maldr și malder. Dar poate fi și infl. de mandel, căpiță de 15 snopĭ; mlat. mandala, 15 bucățĭ. Cp. Bern. 2, 11). Snop de fîn, stuf, cocenĭ, vergĭ ș. a.
MALDĂR s. 1. grămadă, morman, movilă, purcoi, (rar) strînsură, (pop.) troian, (reg.) mîglă, (Mold.) cladă, (Mold. și Transilv.) gireadă, (pop. fig.) nămol. (Un ~ de cartofi, de crengi, de praf.) 2. grămadă, teanc, vraf, (reg.) năsadă, (Mold. și Transilv.) clit, (înv.) smoc. (Pe birou se afla un ~ de dosare.)
MALDĂR subst. 1. – b. (16 B I 158); țig. (ib. 8); mold 1575 (C-răz 9); Maldar (16A III 44); Măldărăști s., nume prob. cont. cu Mardarie (v. Partea I). 2. Maldur, fam., act.

maldăr dex

Intrare: maldăr
maldăr substantiv neutru
maldur
Intrare: Maldăr
Maldăr