MÁISTRU ¹, maiștri, s. m. Muncitor cu o calificare superioară care de obicei conduce un mic sector al producției într-o întreprindere sau este proprietarul unui mic atelier. Instruirea practică la locul de muncă se face de către muncitori calificați, maiștri și maiștri instructori. SCÎNTEIA, 1955, nr. 3194. – Pronunțat: mais-tru. - Variante: máistăr (POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 37), máistor (POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 38), máistur (DUNĂREANU, CH. 69) s. m.