Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru magnetometru

MAGNETOM├ëTRU, magnetometre, s. n. Instrument cu care se m─âsoar─â intensitatea c├ómpului magnetic. ÔÇô Din fr. magn├ętom├Ętre.
MAGNETOM├ëTRU, magnetometre, s. n. Instrument cu care se m─âsoar─â intensitatea c├ómpului magnetic. ÔÇô Din fr. magn├ętom├Ętre.
MAGNETOMÉTRU, magnetometre, s. n. Instrument avînd ca piesă principală un mic magnet, cu care se măsoară intensitatea cîmpurilor magnetice.
magnetom├ętru (-me-tru) s. n., art. magnetom├ętrul; pl. magnetom├ętre
magnetom├ętru s. n. (sil. -tru), art. magnetom├ętrul; pl. magnetom├ętre
MAGNETOM├ëTRU s.n. Instrument pentru m─âsurarea intensit─â╚Ťii c├ómpurilor magnetice. [< fr. magn├ętom├Ętre].
MAGNETOM├ëTRU s. n. instrument pentru m─âsurarea intensit─â╚Ťii c├ómpurilor magnetice. (< fr. magn├ętom├Ętre)
MAGNETOM├ëTRU ~e n. Aparat pentru m─âsurarea intensit─â╚Ťii c├ómpurilor magnetice. /<fr. magn├ętometre
MAGNETOM├ëTRU (< fr. {i}; {s} magneto- + gr. metron ÔÇ×m─âsur─âÔÇŁ) s. n. Instrument pentru m─âsurarea intensit─â╚Ťii, direc╚Ťiei ╚Öi gradientului c├ómpului magnetic. Exist─â m. magnetostatice, magnetodinamice, electromagnetice, cu induc╚Ťie, cuantice (supraconductoare).
MAGNETO- ÔÇ×magnet, magneticÔÇŁ. ÔŚŐ gr. magnes, etos ÔÇ×magnetÔÇŁ > fr. magn├ęto-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. magneto-. Ôľí ~biologie (v. bio, v. -logie1), s. f., ramur─â a biofizicii care studiaz─â ac╚Ťiunea c├«mpurilor magnetice asupra materiei vii; ~cardiogram─â (v. cardio-, v. -gram─â), s. f., ├«nregistrare a curen╚Ťilor produ╚Öi de mu╚Öchii inimii, prin intermediul poten╚Ťialelor ce apar la suprafa╚Ťa pielii; ~encefalogram─â (v. encefalo-, v. -gram─â), s. f., encefalogram─â ├«nregistrat─â pe baza c├«mpului magnetic; ~fon (v. -fon), s. n., aparat de ├«nregistrare ╚Öi reproducere a sunetelor cu ajutorul unor benzi acoperite cu substan╚Ť─â feromagnetic─â; ~graf (v. -graf), s. n., aparat utilizat pentru ├«nregistrarea varia╚Ťiilor ├«n timp ale c├«mpului magnetic terestru; ~gram─â (v. -gram─â), s. f., diagram─â realizat─â cu ajutorul unui magnetograf; ~metrie (v. -metrie1), s. f., 1. Parte a geofizicii care trateaz─â despre magnetismul terestru. 2. M─âsurare a m─ârimilor magnetice. 3. Metod─â geofizic─â de prospec╚Ťiune a subsolurilor bogate ├«n elemente sau minerale magnetice; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument cu care se m─âsoar─â intensitatea c├«mpului magnetic; ~pauz─â (v. -pauz─â), s. f., limit─â exterioar─â a magnetosferei; ~scop (v. -scop), s. n., aparat de ├«nregistrare ╚Öi de redare a imaginilor pe o band─â magnetic─â; ~sfer─â (v. -sfer─â), s. f., strat exterior al atmosferei terestre ├«n care c├«mpul magnetic exercit─â o ac╚Ťiune intens─â; ~terapie (v. -terapie), s. f., fizioterapie realizat─â cu ajutorul magne╚Ťilor; ~tropic (v. -tropic), adj., (despre organe vegetale) care se curbeaz─â sub influen╚Ťa magnetic─â.

Magnetometru dex online | sinonim

Magnetometru definitie

Intrare: magnetometru
magnetometru substantiv neutru
  • silabisire: -tru