Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru magnetiza

MAGNETIZ├ü, magnetizez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. 1. Tranz. A face ca un corp s─â capete, permanent sau temporar, propriet─â╚Ťi de magnet; a transforma ├«n magnet. ÔŚŐ Refl. Corpurile feromagnetice se magnetizeaz─â u╚Öor. ÔÖŽ Fig. A exercita asupra cuiva o atrac╚Ťie puternic─â. 2. Refl. (Fam.) A se ame╚Ťi de b─âutur─â. ÔÇô Din fr. magn├ętiser.
MAGNETIZ├ü, magnetizez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. 1. Tranz. A face ca un corp s─â capete, permanent sau temporar, propriet─â╚Ťi de magnet; a transforma ├«n magnet. ÔŚŐ Refl. Corpurile feromagnetice se magnetizeaz─â u╚Öor. ÔÖŽ Fig. A exercita asupra cuiva o atrac╚Ťie puternic─â. 2. Refl. (Fam.) A se ame╚Ťi de b─âutur─â. ÔÇô Din fr. magn├ętiser.
MAGNETIZ├ü, viagnetizez, vb. I. Tranz. A aduce un corp ├«n starea ├«n care are, permanent sau temporar, propriet─â╚Ťi de magnet. A magnetiza o bar─â de fier. ÔÖŽ Fig. A atrage cu o for╚Ť─â irezistibil─â. Eu o urmam, ca ╚Öi c├«nd eram magnetizat. BOLINTINEANU, O. 382.
magnetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 magnetizeáză
magnetiz├í vb., ind. prez. 1 sg. magnetiz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. magnetize├íz─â
MAGNETIZ├ü vb. v. ame╚Ťi, atrage, captiva, chercheli, cuceri, delecta, desf─âta, fascina, fermeca, ├«mb─âta, ├«nc├ónta, r─âpi, seduce, subjuga, turmenta, vr─âji.
A magnetiza Ôëá a demagnetiza
MAGNETIZ├ü vb. I. tr. 1. A da unui metal propriet─â╚Ťi magnetice. 2. (Fig.) A exercita o mare influen╚Ť─â asupra cuiva, a atrage puternic, ├«n mod irezistibil. ÔÖŽ refl. (fam.) A se ├«mb─âta. [< fr. magn├ętiser, cf. germ. magnetisieren].
MAGNETIZ├ü vb. I. tr. 1. a da unui metal propriet─â╚Ťi magnetice. 2. (fig.) a exercita o mare influen╚Ť─â, o atrac╚Ťie irezistibil─â asupra cuiva; a fascina. II. refl. (fam.) a se ame╚Ťi de b─âutur─â. (< fr. magn├ętiser)
A MAGNETIZ├ü ~├ęz tranz. 1) (corpuri) A face s─â se magnetizeze. 2) fig. A pune st─âp├ónire ├«n ├«ntregime, exercit├ónd o influen╚Ť─â puternic─â. /<fr. magn├ętiser
A SE MAGNETIZ├ü se ~e├íz─â intranz. (despre corpuri feromagnetice) A c─âp─âta propriet─â╚Ťi de magnet. /<fr. magn├ętiser
magnetiz├á v. 1. a. comunica propriet─â╚Ťile magnetului: a magnetiza fierul; 2. a influen╚Ťa fizice╚Öte prin proced─ârile magnetismului animal; fig. a dob├óndi o mare influen╚Ť─â asupra cuiva.
*magnetiz├ęz v. tr. (d. magnetic). Comunic propriet─â╚Ťile magnetulu─ş: a magnetiza o lam─â de o╚Ťel. Influen╚Ťez ├«n mod fizic pin magnetizm animal (ipnotizez). Fig. Exercit asupra cu─şva o influen╚Ť─â puternic─â ╚Öi misterioas─â.
magnetiza vb. v. AMEȚI. ATRAGE. CAPTIVA. CHERCHELI. CUCERI. DELECTA. DESFĂTA. FASCINA. FERMECA. ÎMBĂTA. ÎNCÎNTA. RĂPI. SEDUCE. SUBJUGA. TURMENTA. VRĂJI.

Magnetiza dex online | sinonim

Magnetiza definitie

Intrare: magnetiza
magnetiza verb grupa I conjugarea a II-a