MAGNÁT, magnați, s. m. 1. Mare proprietar de capital industrial și financiar. 2. Mare latifundiar maghiar sau polonez. – Din lat. magnatus. Cf. germ. Magnat, fr. magnat.

MAGNÁT, magnați, s. m. 1. Mare latifundiar maghiar sau (mai rar) polonez. 2. Mare capitalist. – Din lat. magnatus. Cf. germ. Magnat, fr. magnat.

MAGNÁT, magnați, s. m. Feudal maghiar (mai rar polon), mare proprietar de moșii. Detronatul Bogdan-vodă adună în Polonia cu ajutorul magnaților o numeroasă oaste. HASDEU, I. V. 55. Palatini poloni, magnați unguri, afară de cei întăi feciori de boieri, își disputau mina ei. NEGRUZZI, S. I 106. ♦ Fig. (Adesea urmat de determinări în genitiv) Mare capitalist, mare bogătaș, persoană influentă în viața economică din statele capitaliste. Fanatismul său de apărător al progresului monopolizat de magnații nesățiosului capital. C. PETRESCU, A. 416.

magnát s. m., pl. magnáți

magnát s. m., pl. magnáți

MAGNÁT s. (IST.) 1. nemeș. (Un ~ maghiar.) 2. pan. (Un ~ polonez.) *3. (înv.) velit. (Un ~ din țările române.)

MAGNÁT s. v. aristocrat, gentilom, nobil, patrician, senior.

MAGNÁT s.m. 1. Latifundiar (feudal) maghiar sau polonez. 2. Mare bogătaș, mare capitalist. [< germ. Magnat, fr. magnat, engl. magnate, cf. lat. magnus – mare].

MAGNÁT s. m. 1. latifundiar (feudal) maghiar sau polonez. 2. mare proprietar de capital industrial și financiar. (< lat. magnatus, germ. Magnat, fr. magnat)

MAGNÁT ~ți m. 1) (în Polonia și Ungaria medievală) Proprietar de mari latifundii. 2) Capitalist bogat și cu mare influență. /<lat. magnatus

magnat m. nobil ungur sau polon.

magnát m. (lat. *magnas [pl. magnátes, boĭerĭ marĭ] și magnátus, d. magnus, mare). Nobil la Ungurĭ și Polonĭ.

MAGNAT s. 1. nemeș. (Un ~ maghiar.) 2. pan. (Un ~ polonez.) 3.* (înv.) velit. (Un ~ din țările române.)

magnat s. v. ARISTOCRAT. GENTILOM. NOBIL. PATRICIAN.