MÁGMĂ, magme, s. f. Masă minerală fluidă și incandescentă din interiorul scoarței Pământului, alcătuită din silicați. – Din fr. magma.

MÁGMĂ, magme, s. f. Masă minerală fluidă și incandescentă din interiorul scoarței Pământului, alcătuită din silicați. – Din fr. magma.

MÁGMĂ, magme, s. f. Masă topită din interiorul pămîntului, prin întărirea căreia se formează rocile eruptive.

mágmă s. f., g.-d. art. mágmei; pl. mágme

mágmă s. f., g.-d. art. mágmei; pl. mágme

MÁGMĂ s. (GEOL.) topitură. (~ vulcanică.)

MÁGMĂ s.f. 1. Masă lichidă din interiorul Pământului prin întărirea căreia se formează rocile eruptive. 2. (Med.) Masă gelatinoasă rezultată din necrozarea sau topirea unor țesuturi. [< fr. magma, cf. gr. magma – pastă].

MÁGMĂ s. f. 1. masă incandescentă fluidă sau vâscoasă din interiorul Pământului, care prin solidificare formează rocile magmatice. 2. (med.) masă gelatinoasă rezultată din necrozarea sau topirea unor țesuturi. (< fr., gr. magma)

MÁGMĂ ~e f. Masă minerală incandescentă, fluidă sau vâscoasă, aflată în interiorul scoarței terestre, care, ieșind la suprafață și solidificându-se, formează rocile eruptive. /<fr. magma

*mágmă f., pl. e (vgr. mágma, aluat, cocă). Min. Lavă topită nesolidificată încă.