Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru magistrat

MAGISTR├üT, magistra╚Ťi, s. m. 1. Membru al corpului judiciar (judec─âtor, procuror). 2. Func╚Ťionar superior sau ├«nalt demnitar. 3. (├Än Roma antic─â) Cet─â╚Ťean ales ├«ntr-o func╚Ťie public─â ├«nalt─â. ÔÇô Din fr. magistrat. Cf. lat. magistratus.
MAGISTR├üT, magistra╚Ťi, s. m. 1. (├Än Roma antic─â) Cet─â╚Ťean ales pentru exercitarea unor importante atribu╚Ťii de conducere. 2. Membru al corpului judiciar (judec─âtor, procuror). 3. (├Änv.) Membru ├«n conducerea administrativ─â, judiciar─â etc. a unui ora╚Ö. 4. (├Änv.) Autoritate public─â (administrativ─â, judiciar─â etc.). ÔÇô Din (1, 2, 4) fr. magistrat, (3) germ. Magistrat. Cf. lat. magistratus.
MAGISTR├üT, magistra╚Ťi, s. m. 1. (├Än vechea organizare judec─âtoreasc─â) Judec─âtor sau procuror. Magistratul are o replic─â ├«n care martorul nu-l mai poate urma. ARGHEZI, P. T. 95. Chi╚Ťibu╚Öuri avoc─â╚Ťe╚Öti propunea b─ârbatul Emiliei, magistratul. C. PETRESCU, ├Ä. II 238. M├«na [caii]... p─âzind un aer grav, vrednic de un magistrat. NEGRUZZI, S. I 37. 2. (├Änvechit) ├Änalt demnitar. Magistra╚Ťii vo╚Ötri vor ├«ncinge e╚Öarpe ├«n contra tiraniei ╚Öi stindardul tricolor va flutura cu fal─â ├«n capul trupelor noastre. BOLLIAC, O. 224.
magistr├ít s. m., pl. magistr├í╚Ťi
magistr├ít s. m., pl. magistr├í╚Ťi
MAGISTR├üT s.m. 1. (Ist.) Persoan─â investit─â cu anumite sarcini de autoritate public─â ├«n vechea Rom─â. ÔÖŽ Administrator al unui anumit teritoriu ├«n unele sisteme administrative. 2. Membru al corpului de judec─âtori; judec─âtor, procuror, consilier de curte. [Cf. fr. magistrat, lat. magistratus].
MAGISTR├üT s. m. 1. (├«n Roma antic─â) persoan─â investit─â cu anumite sarcini de autoritate public─â. ÔŚŐ administrator al unui anumit teritoriu ├«n unele sisteme administrative. 2. persoan─â care exercit─â func╚Ťia de judec─âtor sau de procuror. (< fr. magistrat, germ. Magistrat, lat. magistratus)
MAGISTR├üT ~╚Ťi m. 1) Persoan─â ├«nvestit─â cu dreptul de a judeca. 2) Func╚Ťionar superior sau ├«nalt demnitar. /<fr. magistrat
magistrat m. cel învestit cu o autoritate administrativă sau judiciară.
*magistr├ít m. (lat. magistratus, func╚Ťiune, func╚Ťionar). Func╚Ťionar judiciar (judec─âtor, procuror ╚Ö. a.).
magistrat s. v. MUNICIPALITATE.
MAGISTR├üT (< fr., germ., lat.) s. m. 1. (Dr.) Denumire dat─â judec─âtorilor ╚Öi procurorilor. ├Än Rom├ónia, au calitatea de m. ╚Öi fac parte din corpul m. judec─âtorii de la toate instan╚Ťele judec─âtore╚Öti, procurorii din cadrul parchetelor de pe l├óng─â acestea, precum ╚Öi m. asisten╚Ťi ai Cur╚Ťii Supreme de Justi╚Ťie. Sunt asimila╚Ťi m. ministrul Justi╚Ťiei, loc╚Ťiitorii s─âi ╚Öi personalul de specialitate juridic─â din Ministerul Justi╚Ťiei, pe durat─â ├«ndeplinirii func╚Ťiei. Numirea ╚Öi eliberarea din func╚Ťie a m. se face prin decret al pre╚Öedintelui ╚Ť─ârii. M. nu pot fi cerceta╚Ťi, re╚Ťinu╚Ťi sau aresta╚Ťi f─âr─â avizul ministrului Justi╚Ťiei. 2. Func╚Ťionar superior sau ├«nalt demnitar. 3. (├Än Roma antic─â) Denumire dat─â persoanelor care aveau o ├«nalt─â autoritate public─â (ex. consul, pretor, cenzor, edil, chestor ╚Ö.a.).

Magistrat dex online | sinonim

Magistrat definitie

Intrare: magistrat
magistrat substantiv masculin