MÁGIC, -Ă, magici, -e, adj. 1. Care ține de magie sau derivă din ea, care se referă la magie; ocult, vrăjitoresc. Unde ești acuma, tu, magică nuielușă? CARAGIALE, O. III 24. Al idolilor preot, cu magice cuvinte, Mulțimii adunate oracole-mpărțea: Oracole viclene, de interes dictate. ALEXANDRESCU, P. 146. Lanternă magică v. lanternă. Baghetă magică v. baghetă. Ochi magic v. ochi. 2. Fig. Încîntător, fermecător, minunat, feeric, captivant. Coboară-ți, iarnă albă, vălul magic, Pe orășelul meu tăcut. CAZIMIR, L. U. 38. Magicul film al copilăriei începea din nou să-i ruleze pe ecranul minții. BART, E. 44. În fața unui răsărit sau unui apus de soare magic... sufletul omenesc este uimit și înălțat. MACEDONSKI, O. IV 129. ◊ (Adverbial) Fulgii se legănau magic în luminile vitrinelor. C. PETRESCU, C. V. 162.