MÁCLĂ, macle, s. f. Formă de cristalizare în care două sau mai multe cristale se alipesc sau se întrepătrund, alcătuind o simetrie față de un plan sau un ax; cristal format în acest fel. – Din fr. macle.

MÁCLĂ, macle, s. f. Formă de cristalizare în care două sau mai multe cristale se alipesc sau se întrepătrund, alcătuind o simetrie față de un plan sau un ax; cristal format în acest fel. – Din fr. macle.

MÁCLĂ, macle, s. f. Formă de cristalizare în care două sau mai multe cristale se alipesc sau se întrepătrund în momentul formării lor. Macle de cuarț.

máclă (ma-clă) s. f., g.-d. art. máclei; pl. mácle

máclă s. f. (sil. -clă), g.-d. art. máclei; pl. mácle

MÁCLĂ s.f. Grup de două sau de mai multe cristale alipite sau întrepătrunse. [< fr. macle, cf. lat. macula – pată].

MÁCLĂ s. f. grup de două sau mai multe cristale alipite sau întrepătrunse. (< fr. macle)

MÁCLĂ ~e f. Concreștere regulată și simetrică a două sau a mai multor cristale de același fel. /<fr. macle

*máclă f., pl. e (fr. macle, d. lat. mácula, pată. V. machetă, maculatură). Min. Formă de cristalizare particulară după legĭ fixe rezultată din pătrunderea a doŭă cristale de același fel.