MACERÁȚIE, macerații, s. f. Macerare; p. ext. proces suferit de un corp solid supus macerării. – Din fr. macération.

MACERÁȚIE, macerații, s. f. Macerare; p. ext. proces suferit de un corp solid supus macerării. – Din fr. macération.

MACERÁȚIE, macerații, s. f. Macerare.

maceráție (-ți-e) s. f., art. maceráția (-ți-a), g.-d. art. maceráției; pl. maceráții, art. maceráțiile (-ți-i-)

maceráție s. f. (sil. -ți-e), art. maceráția (sil. -ți-a), g.-d. art. maceráției; pl. maceráții, art. maceráțiile (sil. -ți-i-)

MACERÁȚIE s. v. macerare.

MACERÁȚIE s.f. Macerare. [Gen. -iei, var. macerațiune s.f. / cf. fr. macération, lat. maceratio].

MACERÁȚIE s. f. macerare. (< fr. macération)

macerați(un)e f. operațiune chimică prin care se lasă un corp solid să se topiască într’un lichid: vinurile medicale se prepară prin macerațiune.

*macerațiúne f. (lat. macerátio, -ónis). Acțiunea de a macera o subtunță, infuziune cu apă rece. Pin ext. Curățirea lentă a fonteĭ topite lăsate în liniște. Fig. Mortificațiune, chinuirea corpuluĭ crezînd că asta îĭ place luĭ Dumnezeŭ. – Și -áție și -áre.

MACERAȚIE s. macerare, (pop.) plămădeală. (Proces de ~ a unor flori.)