Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru macera╚Ťie

MACER├ü╚ÜIE, macera╚Ťii, s. f. Macerare; p. ext. proces suferit de un corp solid supus macer─ârii. ÔÇô Din fr. mac├ęration.
MACER├ü╚ÜIE, macera╚Ťii, s. f. Macerare; p. ext. proces suferit de un corp solid supus macer─ârii. ÔÇô Din fr. mac├ęration.
MACER├ü╚ÜIE, macera╚Ťii, s. f. Macerare.
macer├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. macer├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. macer├í╚Ťiei; pl. macer├í╚Ťii, art. macer├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
macer├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. macer├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. macer├í╚Ťiei; pl. macer├í╚Ťii, art. macer├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
MACERÁȚIE s. v. macerare.
MACER├ü╚ÜIE s.f. Macerare. [Gen. -iei, var. macera╚Ťiune s.f. / cf. fr. mac├ęration, lat. maceratio].
MACER├ü╚ÜIE s. f. macerare. (< fr. mac├ęration)
macera╚Ťi(un)e f. opera╚Ťiune chimic─â prin care se las─â un corp solid s─â se topiasc─â ├«ntrÔÇÖun lichid: vinurile medicale se prepar─â prin macera╚Ťiune.
*macera╚Ťi├║ne f. (lat. macer├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a macera o subtun╚Ť─â, infuziune cu ap─â rece. Pin ext. Cur─â╚Ťirea lent─â a fonte─ş topite l─âsate ├«n lini╚Öte. Fig. Mortifica╚Ťiune, chinuirea corpulu─ş crez├«nd c─â asta ├«─ş place lu─ş Dumneze┼ş. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.
MACERAȚIE s. macerare, (pop.) plămădeală. (Proces de ~ a unor flori.)

Macera╚Ťie dex online | sinonim

Macera╚Ťie definitie

Intrare: macera╚Ťie
macera╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e