macara definitie

2 intrări

20 definiții pentru macara

MACARÁ, macarale, s. f. Dispozitiv sau sistem tehnic construit pe principiul scripeților, cu care se ridică (și se deplasează) greutăți (mari) pe distanțe scurte. – Din tc. makara.
MACARÁ, macarale, s. f. Aparat, dispozitiv sau sistem tehnic construit pe principiul scripeților, cu care se ridică (și se deplasează) greutăți (mari) pe distanțe scurte. – Din tc. makara.
MACARÁ, macarale, s. f. Aparat de ridicat, uneori și de transportat greutăți mari pe distanțe scurte, echipat cu scripeți, palane, troleuri etc., care poate fi acționat manual sau mecanic. ♦ (Mar.) Muflă. Scîrțîitul macaralelor începu să răsune pe puntea vaporului și acolo pîlcurile de oameni se adunau mereu. DUNĂREANU, CH. 223.
macará s. f., art. macaráua, g.-d. art. macarálei; pl. macarále, art. macarálele
macará s. f., art. macaráua, g.-d. art. macarálei; pl. macarále
MACARÁ s. 1. (TEHN.) (rar) cran, (reg.) șaitău, vârtej. (~ pentru ridicat baloturi.) 2. v. gruie.
MACARÁ s. v. bobină, mosor.
macará (macarále), s. f. – Aparat, unealtă de ridicat. – Mr. măcară. Tc. makara (Miklosich, Türk. Elem., II, 122; Roesler 572; Meyer 255; Șeineanu, II, 240; Berneker, II, 9; Lokotsch 1371), cf. ngr. μακαρᾶς, alb. makarë, sb., bg. makara. Măcărău, s. n. (Olt., manivelă de puț cu scripete) este același cuvînt.
MACARÁ ~le f. Sistem tehnic, construit pe principiul scripeților, care servește la ridicarea și deplasarea pe distanțe scurte a greutăților mari. /<it. makara
macara f. 1. instrument de ridicat greutăți mari; 2. Mold. mosorel. [Turc. MAKARA].
macará f. (turc. makara, d. ar. bekre; ngr. makarás, bg. makará). Sud. Scripț, instrument compus dintr’o rotiță pe care alunecă o funie cu care se rîdică ceva. Mosor, scurt cilindru de lemn pe care e înfășurată ață de cusut. V. palanc 1.
măcár (vest) și macár (est) adv. (ngr. makári, magári, o dacă, bine ar fi dacă; alb. bg. makár, d. turc. cum. magar, care vine d. pers. magar, din ma, nu, și agar, o dată. D. ngr. vine it. macári, azĭ magári, o dacă!). Barim, încaltea, cel puțin: dă și tu măcar un franc! Nicĭ măcar, nicĭ chear: N’avem frică De nimică, Nicĭ măcar De cîrcserdar (P. P.) Măcar de (orĭ măcar să), chear de (orĭ chear să): voĭ pleca măcar de ar ploŭa. Măcar de ar ploŭa, măcar să ploŭă, bine ar fi să ploŭă, o dacă ar ploŭa: Loc. conj. Măcar că, cu toate că, deși: măcar că ploŭă, tot voĭ pleca; măcar să ploŭă, tot voĭ pleca. (Și izolat cu conj.: Nu te duce, că va ploŭa! – Măcar! adică: „Și dacă! Nu-mĭ pasă!”). – Vechĭ saŭ rar (conj.): măcar și, chear dacă, deși: măcar și este. Măcar-cine, -ce, -cît, -unde ș. a., orĭ-cine, -ce. -cît. -unde ș. a. Măcar cum, orĭ-cum, în nicĭ un caz, de loc. Vechĭ și măcară. V. săvaĭ și acar 3.
MACARA s. 1. (TEHN.) (rar) cran, (reg.) șaitău, vîrtej. (~ pentru ridicat baloturi.) 2. (MAR.) gruie, muflă.
macara s. v. BOBINĂ. MOSOR.
elicoptér-macará s. n. Elicopter cu funcție de macara ◊ „Elicopter-macara. În U.R.S.S. a fost construit un elicopter special destinat șantierelor de construcții [...] «Elicopterul-macara» va fi produs în curând în serie.” Sc. 5 VI 76 p. 8 (din elicopter + macara, probabil după rus. vertolet-kran)
macará-gigánt s. f. Macara de mari proporții ◊ „Silueta zveltă a acestei construcții domină împrejurimile, secundată, ca de o rampă de lansare, de conturul elastic al «macaralei-gigant».I.B. 18 IV 74 p. 1. ◊ „Cadre spectaculoase ce pun în valoare impresionanta siluetă a unei nave sau a macaralei-gigant.Sc. 30 I 76 p. 4 (din macara + gigant)
macará-túrn s. f. Macara care poate fi folosită la mari înălțimi ◊ „A fost terminat un nou tip de macara-turn cu un braț de 2,3 tone și 24 m.R.l. 11 X 67 p. 4. ◊ „Când însăși macaraua-turn devine catarg al nepăsării.” Sc.t. 1 XI 73 p. 3. ◊ „Specialiștii sovietici au pus la punct proiectul unei macarale-turn cu telecomandă.” R.l. 11 VII 78 p. 6 (după fr. grue à tour, engl. tower crane, germ. Turmkran; Fl. Dimitrescu în SCL 3/70 p. 325; DT; DTP)
om-macará s. m. (sport) ◊ „Întrecerile halterofililor de la categoria semigrea au însemnat un veritabil triumf pentru N.C., «omul-macara», cum este denumit de specialiști, care și-a impus calitățile tehnice și de voință încă de la primul stil [...]” R.l. 7 VIII 84 p. 5. ◊ „N. V., halterofilul care a stârnit senzație la Los Angeles [...] nu pare defel «omul-macara» despre care specialiștii au făcut să se vorbească atâta.” R.l. 15 VIII 84 p. 5 (din om + macara)
tren-macará s. n. Tren care are în compunere un vagon prevăzut cu macara ◊ „Punând în mișcare un tren-macara ei nu au fixat cum trebuie brațul de calare al acestuia.” Sc. 1 II 72 p. 2. ◊ „Alertă în grupul de muncitori ceferiști călătorind către casă în vagoanele unui tren-macara.R.l. 9 XII 76 p. 3 (din tren + macara)
MACARÁ (< tc.) s. f. Aparat, dispozitiv sau sistem tehnic, construit pe principiul scripeților, folosit pentru ridicarea, deplasarea și transportarea pe distanțe scurte a unor obiecte. M. pot fi stabile sau mobile. După felul în care sunt construite, se deosebesc: m. capră, m. pivotantă, m.-portal, m.-turn etc.

macara dex

Intrare: macara
macara substantiv feminin
Intrare: măcară
măcară