MĂSLINÍU, -ÍE, măslinii, adj. (Despre fața sau pielea oamenilor) De culoarea măslinei (1); galben-verzui bătând în negru; smead. – Măslină + suf. -iu.

MĂSLINÍU, -ÍE, măslinii, adj. (Despre fața sau pielea oamenilor) De culoarea măslinei (1); galben-verzui bătând în negru; smead. – Măslină + suf. -iu.

MĂSLINÍU, -ÍE, măslinii, adj. De culoarea măslinei, verzui bătînd spre brun. Floarea își scutura capul... cu obrajii măslinii aburiți de o roșeață. DUMITRIU, N. 284. Purta în buzunarul unei haine măslinii poeziile. DELAVRANCEA, T. 6. Fața măslinie, caracterul, fizionomia lui arăta viclenie. BĂLCESCU, O. II 269.

măsliníu adj. m., f. măsliníe; pl. m. și f. măsliníi

măsliníu adj. m., f. măsliníe; pl. m. și f. măsliníi

MĂSLINÍU adj. v. negricios.

MĂSLINÍU ~e (~i) Care este de culoarea măslinei. /măslină + suf. ~iu

măsliniu a. de coloarea măslinei: verde bătând în negru.

măsliniŭ, -íe adj. (d. maslină). De coloarea măslineĭ crude, un fel de verde deschis apropiat de galben. – În est ma-.