MĂCINÍȘ, măcinișuri, s. n. (Rar) Măcinare, măcinat¹. ♦ (Concr.) Ceea ce se macină; cerealele duse la moară pentru a fi măcinate. ♦ (Concr.) Ceea ce rezultă în urma măcinării; măcinătură. – Măcina + suf. -iș.

MĂCINÍȘ, măcinișuri, s. n. Măcinare, măcinat¹. ♦ (Concr.) Ceea ce se macină; cerealele duse la moară pentru a fi măcinate. ♦ (Concr.) Ceea ce rezultă în urma măcinării; măcinătură. – Măcina + suf. -iș.

MĂCINÍȘ, mâcinișuri, s. n. Acțiunea de a măcina, măcinare. ♦ Ceea ce se macină; cerealele duse la moară pentru a fi măcinate. Am avut azi mult măciniș. SADOVEANU, O. VIII 65. ♦ Produs rezultat din măcinarea unor cereale. Grișul, urluiala sînt măcinișuri.

măciníș (rar) s. n., pl. măciníșuri

măciníș s. n., pl. măciníșuri

MĂCINÍȘ s. v. măcinare.

MĂCINÍȘ ~uri n. 1) Cereale duse la moară pentru a fi măcinate. 2) Produs obținut după măcinarea cerealelor. /a măcina + suf. ~iș

măciniș n. rezultatul măcinatului.

măciníș n., pl. urĭ (d. macin, ca seceriș d. secer). Acțiunea de a măcina. Lucru măcinat (făină): carele cu măciniș (Sov. 194).

MĂCINIȘ s. măcinare, măcinat, (rar) măcinătură. (~ cerealelor.)

măciníș, măcinișuri, s.n. – Cantitate de porumb sau grâu ce se duce cu umărul la moară; aproximativ 30 kg: „Un bârsănean ducând un măciniș cu mălai la moară în Călinești...” (Lenghel, 1979: 208). – Din măcina (< lat. machinare sau macinare) + suf. -iș (Scriban, DEX, MDA).

măciníș, -uri, s.n. – Cantitate de porumb sau grâu ce se duce cu umărul la moară; aproximativ 30 kg: „Un bârsănean ducând un măciniș cu mălai la moară în Călinești...” (Lenghel 1979: 208). – Din măcina (< lat. machinare sau macinare) + -iș.