MĂTURÓI, măturoaie, s. n. Augmentativ al lui mătură (1); mătură mare; spec. mătură de nuiele (folosită la țară); târn¹. – Mătură + suf. -oi.

MĂTURÓI, măturoaie, s. n. Augmentativ al lui mătură (1); mătură mare; spec. mătură de nuiele (folosită la țară); târn¹. – Mătură + suf. -oi.

MĂTURÓI, măturoaie, s. n. Augmentativ al lui mătură; (în special) mătură de nuiele, folosită mai ales la țară; tîrn. Unii aduceau coșuri de nuiele, alții măturoaie cu coadă lungă. VORNIC, P. 212. Fă-ți numai un îmblăciu, o lopată, o greblă și un măturoi. SBIERA, P. 160.

măturói s. n., pl. măturoáie

măturói s. n., pl. măturoáie

MĂTURÓI s. v. târn.

MĂTURÓI ~oáie n. (augmentativ de la mătură) Mătură făcută din ramuri flexibile, fixate de o coadă, folosită pentru măturatul curților și al străzilor. /mătură + suf. ~oi

MĂTUROI s. tîrn, (reg.) felezeu, leasă, tîrș. (Un ~ pentru maturatul străzilor.)