MĂTRĂȘÍ, mătrășesc, vb. IV. Tranz. (Popular, cu privire la oameni) 1. A goni, a alunga, a da afară. Cît aș fi... de ferice, De-aș putea s-o mătrășesc! ALECSANDRI, T. 604. ◊ Fig. De demult erai tu mătrășit din lumea asta. CREANGĂ, P. 324. 2. (Cu privire la bunuri materiale) A cheltui, a risipi, a irosi. După ce au mătrășit ei toate acestea... au vrut să fure altaceva, ca să aibă ce să mănînce. SBIERA, P. 262.