măslin definitie

12 definiții pentru măslin

MĂSLÍN, măslini, s. m. 1. Arbore fructifer cu frunze persistente, lanceolate, de culoare verde-deschis pe partea superioară și albă-argintie pe partea inferioară, pieloase, lucioase, și cu fructe ovoide, brune-verzui, cultivat mai mult în regiunile mediteraneene pentru lemnul și mai ales pentru fructele lui, bogate în ulei (Olea europaea). 2. Ramură de măslin (1), simbol al păcii. – Din măslină (derivat regresiv).
MĂSLÍN, măslini, s. m. 1. Arbore fructifer cu frunze persistente, lanceolate, de culoare verde-deschis pe partea superioară și albă-argintie pe partea inferioară, pieloase, lucioase, și cu fructe ovoide, brune-verzui, cultivat mai mult în regiunile mediteraneene pentru lemnul și mai ales pentru fructele lui, bogate în ulei (Olea europaea). 2. Ramură de măslin (1), simbol al păcii. – Din măslină (derivat regresiv).
MĂSLÍN, măslini, s. m. Arbore din familia oleaceelor, cu frunzeie persistente, de culoare verde-deschis pe partea superioară și albă-argintie pe partea inferioară, cultivat mult în regiunile mediteraneene pentru lemnul lui și mai ales pentru fructele lui, numite măsline, bogate în ulei (Olea europaea). Prinzînd în apa vremii rădăcini, Statui și oase albe sub măslini. BOUREANU, S. P. 3. Casele mici de piatră se înșiră ca niște pete albe pe malul roșietic. Printre ele cresc rari măslini slabi, noduroși, abia ductndu-și zilele în pămîntul pietros. BART, S. M. 54. Expr. Ramură de măslin = simbol al victoriei și al păcii. ◊ (Cu sens colectiv) Muntele cu dafini, cu dumbrave de măslin. EMINESCU, O. IV 192. – Variante: maslín (CONTEMPORANUL, III 654) s. m., (învechit și popular, prin confuzie cu numele fructului) maslínă (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 252, ALECSANDRI, P. P. 405) s. f.
măslín s. m., pl. măslíni
măslín s. m., pl. măslíni
măslín (măslíni), s. m. – Arbore (Olea europaea). – Var. (Mold.) maslin. Sl. maslina (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 363; Cihac, II, 188); cf. maslu. – Der. măslină, s. f. (fructul măslinului), cf. mr. mas(i)nă, megl. măslincă (< bg. maslinka); măslinar, s. m. (culegător, negustor de măsline; poreclă dată grecilor în general); măsliniș, s. n. (loc cu măslini); măsliniu, adj. (de culoarea măslinei).
MĂSLÍN ~i m. Arbore mediteranean cu frunze lucioase, persistente, cu fructe mici, comestibile, bogate în ulei. /Din măslină
măslin m. pom totdeauna verde ce face măsline, crește în țările meridionale ale Europei (Olea europaea): măslinul era la cei vechi simbolul păcii. [Tras din măslină].
măslín (vest) și maslín (est) m. (d. măslină). Un arbore oleaceŭ perpetuŭ verde care produce maslinele (ólea europáea) – Măslinu era în vechime simbolu înțelepcĭuniĭ, păciĭ, abundanțeĭ și gloriiĭ.
măslin-sălbatic s. v. RĂCHIȚICĂ.
MĂSLÍN (< măslină) s. m. Arbore fructifer, mediteranean, din familia oleaceelor, înalt de 10-20 m, cu frunze persistente (verzi tot timpul anului), lanceolate, pieloase, lucitoare și flori albe, grupate în panicule axilare (Olea europaea); m. este cultivat pentru lemnul și fructele sale. Anticii îl considerau simbol al păcii, iar cel ce avea de făcut o propunere de împăcare sau o rugăminte se înfățișa cu o ramură de m.
OLEA L., MĂSLIN, fam. Oleaceae. Gen originar din regiuni mediteraneene, regiuni tropicale ale Asiei și Africii, cca 40 specii, arbori sau arbuști, glabri sau cu solzi gri sau roșietici. Flori (caliciul cu 4 crestături sau 4 dinți, 2 stamine, stil scurt, mici, hermafrodite, în raceme scurte, foarte parfumate. Frunze persistente, opuse, întregi, rar dentate. Fruct, drupă rotundă, ovat-oblong, obișnuit cu o singură sămînță.

măslin dex

Intrare: măslin
măslin substantiv masculin