Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru măscăriciune

MĂSCĂRICIÚNE, măscăriciuni, s. f. (Înv.) Vorbă, gest, purtare trivială; măscărie. – Măscări + suf. -ciune.
MĂSCĂRICIÚNE, măscăriciuni, s. f. (Înv.) Vorbă, gest, purtare trivială; măscărie. – Măscări + suf. -ciune.
măscăriciúne (înv.) s. f., g.-d. art. măscăriciúnii; pl. măscăriciúni
măscăriciúne s. f., g.-d. art. măscăriciúnii; pl. măscăriciúni
MĂSCĂRICIÚNE s. v. bufonerie, caraghioslâc, clovnerie, comicărie, giumbușluc, imoralitate, impudoare, indecență, necuviință, nerușinare, obscenitate, pornografie, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate.
măscăriciune s. v. BUFONERIE. CARAGHIOSLÎC. CLOVNERIE. COMICĂRIE. GIUMBUȘLUC. IMORALITATE. IMPUDOARE. INDECENȚĂ. NECUVIINȚĂ. NERUȘINARE. OBSCENITATE. PORNOGRAFIE. SCABROZITATE. TRIVIALITATE. VULGARITATE.

măscăriciune definitie

măscăriciune dex

Intrare: măscăriciune
măscăriciune substantiv feminin