Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

32 defini╚Ťii pentru m─ârturisire

M─éRTURIS├Ź, m─ârturisesc, vb. IV. 1. Tranz. A declara, a relata, a spune, a sus╚Ťine. ÔÖŽ Spec. A face o depozi╚Ťie ├«n fa╚Ťa unei instan╚Ťe. ÔÖŽ (├Änv.) A propov─âdui, a predica o credin╚Ť─â, o ├«nv─â╚Ť─âtur─â moral─â. 2. Intranz. ╚Öi tranz. A dovedi, a adeveri, a proba. 3. Tranz. A recunoa╚Öte (ca adev─ârat); a admite, a accepta. 4. Tranz. A spune deschis, a da pe fa╚Ť─â, a ar─âta f─âr─â ocol. 5. Tranz. ╚Öi refl. A (se) dest─âinui. ÔÖŽ Refl. A se spovedi. ÔÖŽ Tranz. (Despre duhovnici) A primi spovedania cuiva; a spovedi. ÔÇô Din sl. marturisati.
M─éRTURIS├ŹRE, m─ârturisiri, s. f. Faptul de a (se) m─ârturisi; m─ârturie. 1. Afirmare, sus╚Ťinere. ÔÖŽ Spec. Declara╚Ťie f─âcut─â de o persoan─â ├«n fa╚Ťa unui organ de jurisdic╚Ťie sau de urm─ârire penal─â despre faptele pe care le-a s─âv├ór╚Öit. 2. Dest─âinuire, confiden╚Ť─â. 3. Spovedanie. ÔÇô V. m─ârturisi.
M─éRTURIS├Ź, m─ârturisesc, vb. IV. 1. Tranz. A declara, a relata, a spune, a sus╚Ťine. ÔÖŽ Spec. A face o depozi╚Ťie ├«n fa╚Ťa unei instan╚Ťe. ÔÖŽ (├Änv.) A propov─âdui, a predica o credin╚Ť─â, o ├«nv─â╚Ť─âtur─â moral─â. 2. Intranz. ╚Öi tranz. A dovedi, a adeveri, a proba. 3. Tranz. A recunoa╚Öte (ca adev─ârat); a admite, a accepta. 4. Tranz. A spune deschis, a da pe fa╚Ť─â, a ar─âta f─âr─â ocol. 5. Tranz. ╚Öi refl. A (se) dest─âinui. ÔÖŽ Refl. A se spovedi. ÔÖŽ Tranz. (Despre duhovnici) A primi spovedania cuiva; a spovedi. ÔÇô Din sl. marturisati.
M─éRTURIS├ŹRE, m─ârturisiri, s. f. Faptul de a (se) m─ârturisi; m─ârturie. 1. Afirmare, sus╚Ťinere. ÔÖŽ Spec. Depozi╚Ťie f─âcut─â de o persoan─â ├«n fa╚Ťa unui organ de jurisdic╚Ťie sau de urm─ârire penal─â despre fapta penal─â sau civil─â s─âv├ór╚Öit─â. 2. Dest─âinuire, confiden╚Ť─â. 3. Spovedanie. ÔÇô V. m─ârturisi.
M─éRTURIS├Ź, m─ârturisesc, vb. IV. 1. Tranz. A declara (1), a afirma, a sus╚Ťine ceva. Agen╚Ťi ai poli╚Ťiei soseau g├«f├«ind ╚Öi m─ârturiseau c─â au cercetat prin toate ogr─âzile ╚Öi podurile vecine ╚Öi n-au g─âsit nimic. SADOVEANU, O. VI 384. Br─âtulescu m─ârturise╚Öte c─â nu-╚Öi ├«nchipuia c─â Hrisant s─â ia alt drum dec├«t cel obi╚Önuit. POPA, V. 95. ÔŚŐ Absol. Se jur─â c─â el n-a fost de servici ├«n noaptea aceea.. precum pot m─ârturisi to╚Ťi vecinii lui. REBREANU, R. I 99. ÔÖŽ A recunoa╚Öte, a admite. Cum auzir─â ginerii ├«mp─âratului, o b─âgar─â pe m├«nec─â ╚Öi m─ârturisir─â c─â a╚Öa este. ISPIRESCU, 158. ╚śi m─ârturisesc c─â zestrea asta ├«mi f─âcea cu ochit─â. ALECSANDRI, T. I 439. ÔŚŐ Intranz. Tot nu pot ├«n╚Ťelege, m─ârturisi Boldur Iloveanu, intrigat. C. PETRESCU, R. DR. 107. 2. Intranz. Fig. (Subiectul e un lucru, un eveniment, o fapt─â etc.) A dovedi, a proba, a ar─âta. Vorbele trec; vor r─âm├«nea faptele, s─â m─ârturiseasc─â pentru mine. Ele au s─â m─â cufunde ori au s─â m─â izb─âveasc─â. SADOVEANU, P. 19. V─âz├«nd o c─âsu╚Ť─â tupilat─â ╚Öi acoperit─â cu mu╚Öchi, care m─ârturisea despre vechimea ei, a b─âtut la poart─â. CREANG─é, P. 90. 3. Tranz. A dest─âinui. ├«╚Ťi p─ârea bine c─â, la plecare, nu m─ârturisise╚Öi mamei hot─âr├«rea ta. PAS, Z. I 262. Prietenii care-or s─â vie cu mine, ├«mbr─âca╚Ťi ├«n irozi, mi-au m─ârturisit c─â-s tuf─â de parale. ALECSANDRI, T. I 76. Acum ├«╚Ťi m─ârturisesc c─â nu mai simt acel foc. NEGRUZZI, S. I 47. Refl. Se m─ârturise╚Öte publicului de toate c├«te le-a f─âcut. CARAGIALE, O. III 14. 4. Refl. A se spovedi. LasÔÇÖ s─â m─â m─ârturisesc. La un pop─â cre╚Ötinesc. ALECSANDRI, P. P. 78. ÔŚŐ Tranz. Nu cumva vine la noi ╚Öi popa, ca s─â ne m─ârturiseasc─â? SADOVEANU, P. M. 28.
M─éRTURIS├ŹRE, m─ârturisiri, s. f. 1. Faptul de a m─ârturisi ╚Öi rezultatul lui; m─ârturie, declara╚Ťie, recunoa╚Ötere; depozi╚Ťie (judiciar─â). M─ârturisirea unui fapt. ÔÖŽ Dest─âinuire, confiden╚Ť─â, confesiune. Prietenul meu alunec─â, povestind, la m─ârturisiri. C. PETRESCU, S. 227. Sim╚Ťea c─â ├«i apas─â inima ╚Öi-i vin pe buze m─ârturisirile. BART, E. 91. 2. Spovedanie.
m─ârturis├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. m─ârturis├ęsc, imperf. 3 sg. m─ârturise├í; conj. prez. 3 s─â m─ârturise├ísc─â
m─ârturis├şre s. f., g.-d. art. m─ârturis├şrii; pl. m─ârturis├şri
m─ârturis├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. m─ârturis├ęsc, imperf. 3 sg. m─ârturise├í, conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. m─ârturise├ísc─â
m─ârturis├şre s. f., g.-d. art. m─ârturis├şrii; pl. m─ârturis├şri
M─éRTURIS├Ź vb. 1. v. afirma. 2. a declara, a recunoa╚Öte. (╚śi-a ~ crima.) 3. v. dest─âinui. 4. v. spovedi. 5. (BIS.) a (se) spovedi, (├«nv. ╚Öi reg.) a (se) griji, (├«nv.) a (se) duhovnici. (S-a ~ preotului.) 6. v. confirma. 7. a accepta, a admite, a recunoa╚Öte. (P├ón─â la urm─â a ~ c─â a╚Öa este.)
M─éRTURIS├Ź vb. v. predica, propaga, propov─âdui, r─âsp├óndi.
M─éRTURIS├ŹRE s. 1. v. afirma╚Ťie. 2. v. depozi╚Ťie. 3. v. recunoa╚Ötere. 4. v. dest─âinuire. 5. v. declara╚Ťie. 6. v. dest─âinuire. 7. v. spovedanie.
M─éRTURIS├ŹRE s. v. predicare, propagare, propov─âduire, r─âsp├óndire.
A m─ârturisi Ôëá a ascunde, a t─âinui, a t─âcea, a t─âg─âdui
M─ârturisire Ôëá t─âcere
A M─éRTURIS├Ź ~├ęsc tranz. 1) (lucruri ╚Ötiute sau b─ânuite, ├«nt├ómplate etc.) A face cunoscut; a da pe fa╚Ť─â; a declara. 2) pop. A admite ca real; a considera ca veritabil; a recunoa╚Öte. 3) A adeveri prin fapte reale; a proba; a dovedi; a demonstra. /<sl. marturisati
A SE M─éRTURIS├Ź m─â ~├ęsc intranz. 1) rel. (despre cre╚Ötini) A-╚Öi recunoa╚Öte (unui duhovnic) p─âcatele ├«n vederea iert─ârii lor; a se spovedi. 2) A ├«ncredin╚Ťa (cuiva) o tain─â; a face confiden╚Ťe; a se dest─âinui; a se spovedi; a se confesa. /<sl. marturisati
M─éRTURIS├ŹRE ~i f. 1) v. A M─éRTURISI ╚Öi A SE M─éRTURISI. 2) Declara╚Ťie a unui martor ├«n fa╚Ťa organelor de anchetare pentru a adeveri un lucru sau pentru a sus╚Ťine p─ârerile cuiva; depozi╚Ťie; m─ârturie. 3) Comunicare a unui g├ónd ascuns; confiden╚Ť─â; dest─âinuire. 4) Ritual cre╚Ötin const├ónd ├«n recunoa╚Öterea p─âcatelor spre a ob╚Ťine iertarea lor; spovedanie. /v. a m─ârturisi
m─ârturis├Č v. 1. a depune pentru sau contra cuiva; 2. a spune tot ce a f─âcut sau tot ce ╚Ötie: criminalii au m─ârturisit faptele lor cumplite; 3. a-╚Öi spune p─âcatele unui duhovnic.
m─ârturisire f. 1. ac╚Ťiunea de a (se) m─ârturisi; 2. confesiune: m─âturisirea e una din cele ╚Öapte taine; 3. m─ârturisirea credin╚Ťei, crezul sau simbolul credin╚Ťei.
m─ârturis├ęsc v. tr. (dup─â martur ╚Öi mgr. martyr├│, ar. emart├Żrisa, de unde ╚Öi vsl. marturisati, bg. martirisvam). Declar, spun ce─şa ce cred, ce am v─âzut, ce am auzit sa┼ş am f─âcut: marturu a m─ârturisit drept, criminali─ş a┼ş m─ârturisit crima, ├«m─ş m─ârturisesc p─âcatele la preut (m─â spovedesc). Declar, admit, recunosc: m─ârturisesc un botez ├«ntru ─şertarea p─âcatelor (Simbolu credin╚Ťe─ş). Ascult spovedania unu─ş penitent: preutu l-a m─ârturisit. V. refl. M─â spovedesc, ├«m─ş spun p─âcatele.
m─ârturis├şre f. Ac╚Ťiunea de a sa┼ş de a se m─ârturisi, declara╚Ťiune, confesiune.
mărturisi vb. v. PREDICA. PROPAGA. PROPOVĂDUI. RĂSPÎNDI.
M─éRTURISI vb. 1. a afirma, a declara, a relata, a spune, a zice, (pop.) a cuv├«nta, (├«nv.) a m─ârturi. (A ~ urm─âtoarele...) 2. a declara, a recunoa╚Öte. (╚śi-a ~ crima.) 3. a declara, a dest─âinui, a dezv─âlui, a divulga, a ├«mp─ârt─â╚Öi, a ├«ncredin╚Ťa, a revela, a spovedi, a spune, (livr.) a confia, (├«nv. ╚Öi pop.) a dezveli, (reg.) a deveghea, (├«nv.) a propov─âdui. (I-a ~ dragostea ce-i purta.) 4. a se confesa, a se dest─âinui, a se spovedi, (livr.) a se confia, (├«nv. ╚Öi pop.) a se dezveli. (S-a ~ cuiva.) 5. (BIS.) a (se) spovedi, (├«nv. ╚Öi reg.) a (se) griji, (├«nv.) a (se) duhovnici. (S-a ~ preotului.) 6. a adeveri, a ar─âta, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a ├«nt─âri, a proba, a sprijini, a stabili, a sus╚Ťine, (livr.) a corobora, (├«nv. ╚Öi reg.) a prob─âlui, (├«nv.) a ├«ncredin╚Ťa, a m─ârturi, a probui. (Toate ~ cele spuse.) 7. a accepta, a admite, a recunoa╚Öte. (P├«n─â la urm─â a ~ c─â a╚Öa este.)
M─éRTURISIRE s. 1. afirma╚Ťie, cuv├«nt, declara╚Ťie, relatare, spus─â, vorb─â, zis─â, (livr.) aser╚Ťiune, propozi╚Ťie, (ast─âzi rar) parol─â, (├«nv.) voroav─â, (fig.) gur─â. (Nu te lua dup─â ~ lui.) 2. (JUR.) declara╚Ťie, depozi╚Ťie, m─ârturie, (rar) confesiune, (├«nv.) m─ârturisanie, tacrir. (~ unui martor ├«n instan╚Ť─â.) 3. recunoa╚Ötere. (~ unei gre╚Öeli.) 4. dest─âinuire, dezv─âluire, divulgare, ├«mp─ârt─â╚Öire, ├«ncredin╚Ťare, revelare, spovedire. (~ unui mare secret.) 5. declara╚Ťie, dest─âinuire. (~ de dragoste.) 6. confesiune, confiden╚Ť─â, dest─âinuire, dezv─âluire, spovedanie, (rar) sincerit─â╚Ťi (pl.). (I-a f─âcut unele ~.) 7. (BIS.) spovedanie, spovedire, (├«nv. ╚Öi pop.) spovad─â, (├«nv. ╚Öi reg.) spovedeal─â, (├«nv.) m─ârturisitur─â. (~ f─âcut─â preotului.)
mărturisire s. v. PREDICARE. PROPAGARE. PROPOVĂDUIRE. RĂSPÎNDIRE.
m─ârturisiri s. pl. v. STRIG─éRI. VESTIRI.
S ODNOI STORON├Ä, NELZEA NE SOZNATSEA, S DRUGOI STORON├Ä NELZEA NE PRIZNATSEA (C OđöHOđÖ CTOPOHđČI, HEđŤđČđŚđ» HE COđŚHATđČCđ», C đöPYđôOđś CTOPOHđČI, HEđŤđČđŚđ» HE đčPđśđŚHATđČCđ») (rus.) pe de o parte, nu pot s─â nu recunosc, pe de alt─â parte, trebuie s─â m─ârturisesc ÔÇô Salt├«kov-╚ścedrin, ÔÇ×PohoroniÔÇŁ. Caracterizarea atitudinii duplicitare ╚Öi a lipsei de principii ├«n via╚Ťa public─â.
M─éRTURIS├ŹRE (< m─ârturisi) s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a (se) m─ârturisi ╚Öi rezultatul ei; confesiune. 2. (Dr.) a) Declara╚Ťie f─âcut─â de o persoan─â ├«n fa╚Ťa unui organ de jurisdic╚Ťie sau de urm─ârire penal─â despre faptele pe care le-a s─âv├ór╚Öit; b) Mijloc de prob─â ├«n procesul civil const├ónd ├«n recunoa╚Öterea, de c─âtre una din p─âr╚Ťi, a faptelor sau ├«mprejur─ârilor pe care cealalt─â parte ├«╚Öi ├«ntemeiaz─â preten╚Ťiile sau ap─âr─ârile, recunoa╚Ötere de natur─â a produce efecte juridice ├«mpotriva autorului ei. M. poate fi judiciar─â (c├ónd este f─âcut─â ├«n fa╚Ťa judec─âtorului, ├«n cadrul procesului ├«n care urmeaz─â a fi folosit─â ca prob─â) sau extrajudiciar─â (├«n celelalte cazuri); aceasta din urm─â este admisibil─â ca prob─â numai ├«n cazurile ├«n care este admisibil─â ╚Öi ╚Öi proba cu martori. M. judiciar─â poate fi spontan─â sau poate fi provocat─â prin interogatoriul luat p─âr╚Ťii ├«n instan╚Ťa civil─â. M. este simpl─â c├ónd con╚Ťine o recunoa╚Ötere deplin─â, f─âr─â rezerve, a faptelor; este calificat─â c├ónd i se adaug─â afirmarea unor fapte concomitente celui recunoscut, de natur─â a-i schimba acestuia semnifica╚Ťia juridic─â; este complex─â c├ónd recunoa╚Öterii i se adaug─â fapte sau ├«mprejur─âri juridice ale faptului recunoscut. M. simpl─â ╚Öi cea calificat─â sunt indivizibile, dar cea complex─â poate fi scindat─â, re╚Ťin├óndu-se faptul recunoscut, dar ├«mprejurarea ulterioar─â trebuie s─â fie dovedit─â (╚Öi) cu alte probe. Puterea doveditoare a m. este l─âsat─â la aprecierea judec─âtorului. 3. Dest─âinuire, confiden╚Ť─â. 4. (REL.) Spovedanie.
m─ârturis├şre, m─ârturisiri s. f. 1. Faptul de a (se) m─ârturisi; afirmare, dest─âinuire, confiden╚Ť─â. 2. Una dintre cele ╚Öapte taine cre╚Ötine, prin care credinciosul, ├«n urma m─ârturisirii p─âcatelor ├«naintea preotului duhovnic, ob╚Ťine iertarea p─âcatelor s─âv├ór╚Öite dup─â botez sau dup─â o alt─â m─ârturisire, precum ╚Öi ├«mp─âcarea cu Dumnezeu ╚Öi cu Biserica; spovedanie. ÔÇô Din m─ârturisi.
A M─éRTURISI a c├ónta, a se da, a se da ├«n fapt, a derula banda, a se goli, a ie╚Öi ├«n fa╚Ť─â, a se ├«ndoi, a paraclisi, a piui, a scuipa, a se sparge, a v─ârsa gu╚Öa, a vomita.

M─ârturisire dex online | sinonim

M─ârturisire definitie

Intrare: m─ârturisi
m─ârturisi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: m─ârturisire
m─ârturisire substantiv feminin