MĂNGĂLUÍ, măngăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A freca sau a netezi rufele cu măngălăul. – Din magh. mángol.

MĂNGĂLUÍ, măngăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A freca sau a netezi rufele cu măngălăul. – Din magh. mángoló.

MĂNGĂLUÍ, măngăluiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A călca rufele cu măngălăul.

măngăluí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măngăluiésc, imperf. 3 sg. măngăluiá; conj. prez. 3 să măngăluiáscă

măngăluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măngăluiésc, imperf. 3 sg. măngăluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. măngăluiáscă

măngăluĭésc și măgluĭésc, v. tr. (d. măngălăŭ și maglă; pol. maglowač, ung. mángolni). Nord. Netezesc rufele cu măngălău (magla).

măngălui definitie

măngălui dex

Intrare: măngălui

măngălui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a