MĂLĂIÉȚ, -IÁȚĂ, mălăieți, -e, adj. (Despre fructe) Moale, făinos, fărîmicios; prea copt. Pară mălăiață. ◊ Expr. (Pică) pară mălăiață în gura lui Nătăfleață, se zice despre un om leneș, care așteaptă să-i vină toate de-a gata. ◊ (Substantivat) Pepenii galbeni... se numesc... mălăieți cînd sînt moi. PAMFILE, A. R. 175. ◊ Fig. Moale, lipsit de energie; p. ext. prostovan. Iubirea fără dojana nu-i iubire deplină, sinceră, cinstită. E doar un sentimentalism comod, mălăieț și laș. V. ROM. iulie 1953, 261.