MĂLĂIÉȚ, -IÁȚĂ, mălăieți, -e, adj. 1. (Despre fructe sau legume) Moale și sfărâmicios, făinos; prea copt. 2. Fig. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de energie; moale; p. ext. prostănac, bleg. – Mălai + suf. -eț.

MĂLĂIÉȚ, -IÁȚĂ, mălăieți, -e, adj. (Despre fructe) Moale, făinos, fărîmicios; prea copt. Pară mălăiață. ◊ Expr. (Pică) pară mălăiață în gura lui Nătăfleață, se zice despre un om leneș, care așteaptă să-i vină toate de-a gata. ◊ (Substantivat) Pepenii galbeni... se numesc... mălăieți cînd sînt moi. PAMFILE, A. R. 175. ◊ Fig. Moale, lipsit de energie; p. ext. prostovan. Iubirea fără dojana nu-i iubire deplină, sinceră, cinstită. E doar un sentimentalism comod, mălăieț și laș. V. ROM. iulie 1953, 261.

mălăiéț adj. m., pl. mălăiéți; f. mălăiáță, pl. mălăiéțe

mălăiéț adj. m., pl. mălăiéți; f. sg. mălăiáță, pl. mălăiéțe

MĂLĂIÉȚ adj. făinos, (rar) mălăios, (reg.) mălăicios, mălăietic, mălăiețos, mălăit. (Fruct ~.)

MĂLĂIÉȚ adj. v. bleg, indolent, lălâu, moale, molatic, molâu, mototol.

MĂLĂIÉȚ, -IÁȚĂ, mălăieți, -e, adj. (Despre fructe) Moale, făinos, prea copt.

MĂLĂIÉȚ ~iáță (~iéți, ~iéțe) 1) (despre unele ciuperci, legume etc.) Care are partea comestibilă moale și făinoasă. 2) fig. (despre persoane) Care este lipsit de vigoare și energie; molatic; molâu. /mălai + suf. ~ieț

mălăeț a. moale făinos (ca mălaiul): pere mălăețe.

mălăĭéț, -ĭáță adj., pl. f. ĭețe (d. mălaĭ). Moale și făinos, vorbind de pere și zămoșĭ (pepenĭ galbenĭ). V. nătăfleață.

MĂLĂIEȚ adj. făinos, (rar) mălăios, (reg.) mălăicios, mălăietic, mălăiețos, mălăit. (Fruct ~.)

mălăieț adj. v. BLEG. INDOLENT. LĂLÎU. MOALE. MOLATIC. MOLÎU. MOTOTOL.