Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 969321:

MĂGAR subst. 1. – Maftei, mold., 1757 -iu, Sava, ard.; -iu, R. (17 B III 167). 2. Măgarcea, St., olt. (RI XI 46). 3. Măgăreață b., 1787 (RI I 21); – Stan, 1811 (Vieri 81). 4. Măgărete (Ard). 5. Cf. Paomagariul, Iane orășan (17 B III 170).

măgar definitie

măgar dex