12 definiții pentru măciniș
MĂCINÍȘ, măcinișuri,
s. n. (Rar) Măcinare, măcinat1. ♦ (
Concr.) Ceea ce se macină; cerealele duse la moară pentru a fi măcinate. ♦ (
Concr.) Ceea ce rezultă în urma măcinării; măcinătură. –
Măcina +
suf. -iș.
MĂCINÍȘ, măcinișuri,
s. n. Măcinare, măcinat1. ♦ (
Concr.) Ceea ce se macină; cerealele duse la moară pentru a fi măcinate. ♦ (
Concr.) Ceea ce rezultă în urma măcinării; măcinătură. –
Măcina +
suf. -iș.
MĂCINÍȘ, mâcinișuri,
s. n. Acțiunea de a măcina, măcinare. ♦ Ceea ce se macină; cerealele duse la moară pentru a fi măcinate. Am avut azi mult măciniș. SADOVEANU, O. VIII 65. ♦ Produs rezultat din măcinarea unor cereale. Grișul, urluiala sînt măcinișuri.
măciníș (rar)
s. n.,
pl. măciníșuri
măciníș s. n., pl. măciníșuri MĂCINÍȘ ~uri n. 1) Cereale duse la moară pentru a fi măcinate. 2) Produs obținut după măcinarea cerealelor. /a măcina + suf. ~iș măciniș n. rezultatul măcinatului.
măciníș n., pl. urĭ (d. macin, ca seceriș d. secer). Acțiunea de a măcina. Lucru măcinat (făină): carele cu măciniș (Sov. 194).
MĂCINIȘ s. măcinare, măcinat, (rar) măcinătură. (~ cerealelor.) măciníș, măcinișuri, s.n. – Cantitate de porumb sau grâu ce se duce cu umărul la moară; aproximativ 30 kg: „Un bârsănean ducând un măciniș cu mălai la moară în Călinești...” (Lenghel, 1979: 208). – Din măcina (< lat. machinare sau macinare) + suf. -iș (Scriban, DEX, MDA). măciníș, -uri, s.n. – Cantitate de porumb sau grâu ce se duce cu umărul la moară; aproximativ 30 kg: „Un bârsănean ducând un măciniș cu mălai la moară în Călinești...” (Lenghel 1979: 208). – Din măcina (< lat. machinare sau macinare) + -iș.
Măciniș dex online | sinonim
Măciniș definitie
Intrare: măciniș
măciniș substantiv neutru