măcelărire definitie

19 definiții pentru măcelărire

MĂCELĂRÍ, măcelăresc, vb. IV. Tranz. 1. A ucide cu sălbăticie și în masă; a masacra, a extermina. ◊ Refl. recipr. Luptătorii se măcelăreau. 2. (Rar) A tăia animale pentru consum. ♦ (Înv. și reg.) A tăia în bucăți; a sfârteca, a ciopârți. – Din măcelar.
MĂCELĂRÍRE, măcelăriri, s. f. Acțiunea de a (se) măcelări și rezultatul ei; măcelărit1. – V. măcelări.
MĂCELĂRÍ, măcelăresc, vb. IV. Tranz. 1. A ucide cu sălbăticie și în masă; a masacra, a extermina. ◊ Refl. recipr. Luptătorii se măcelăreau. 2. (Rar) A tăia animale pentru consum. ♦ (Înv. și reg.) A tăia în bucăți; a sfârteca, a ciopârți. – Din măcelar.
MĂCELĂRÍRE, măcelăriri, s. f. Acțiunea de a (se) măcelări și rezultatul ei; măcelărit1. – V. măcelări.
MĂCELĂRÍ, măcelăresc, vb. IV. Tranz. 1. A ucide în mod sîngeros și în masă; a masacra. Fără să țină samă de cuvîntul meu, domnul colonel Vartic a dat vina pe populație și a împușcat-o... a măcelărit-o. CAMILAR, N. I 185. Vestitul paharnic Lupul și căpitanul Buzdugan pradă și măcelăresc pe toți grecii din țară. BĂLCESCU, O. II 22. Noaptea măcelărește Cu cincizeci de măcelari, Tot agale și turci mari. TEODORESCU, P. P. 538. Refl. pas. La 1615, la Tăutești, se măcelăriră mișelește dărăbanii de către poloni. BĂLCESCU, O. I 123. 2. (Rar) A tăia vite pentru consum.
MĂCELĂRÍRE, măcelăriri, s. f. Acțiunea de a măcelări și rezultatul ei. 1. Măcel. Acuma măcelărire! Nici mia din muierile ce căzură în miinile voinicilor nu mai scăpa cu viață. ISPIRESCU, U. 53. Noaptea opri măcelărirea armatei musulmane și o feri de o destrucție totală. BĂLCESCU, O. I 201. 2. (Rar) Desfacerea cărnii de consum în bucăți, separarea felurilor de carne. Trebuia, înainte de toate, să-și dea părerea cît cîntărește carnea... apoi să facă măcelărirea în șasesprezece feluri de cărnuri. SLAVICI, O. II 126.
măcelărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măcelărésc, imperf. 3 sg. măcelăreá; conj. prez. 3 să măcelăreáscă
măcelăríre s. f., g.-d. art. măcelărírii; pl. măcelăríri
măcelărí vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. măcelărésc, imperf. 3 sg. măcelăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. măcelăreáscă
măcelăríre s. f., g.-d. art. măcelărírii; pl. măcelăríri
MĂCELĂRÍ vb. v. masacra.
MĂCELĂRÍ vb. v. ciopârți, sfârteca, sfâșia.
MĂCELĂRÍRE s. v. masacrare.
A MĂCELĂRÍ ~ésc tranz. 1) (persoane) A omorî în mod barbar și în masă; a căsăpi; a masacra. 2) (animale) A tăia (la abator) pentru consum. /Din măcelar
măcelărì v. a ucide ca un măcelar, a ucide în mare număr.
2) măcelărésc v. tr. (d. măcelar). Căsăpesc, ucid cu mare vărsare de sînge: dușmaniĭ aŭ fost măcelărițĭ în luptă.
MĂCELĂRI vb. a distruge, a extermina, a masacra, a nimici, a prăpădi, a stîrpi, (pop. și fam.) a căsăpi, (reg.) a chesăgi, (înv.) a conceni, a snopi, a stropși. (A ~ o populație.)
măcelări vb. v. CIOPÎRȚI. SFÎRTECA. SFÎȘIA.
MĂCELĂRIRE s. distrugere, exterminare, masacrare, nimicire, stîrpire, (rar) măcelărit, (pop. și fam.) căsăpire. (~ unei populații.)

măcelărire dex

Intrare: măcelări
măcelări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: măcelărire
măcelărire substantiv feminin