MĂCELĂRÍE, măcelării, s. f. 1. Prăvălie în care se vinde carne; căsăpie, meserniță. 2. (Înv.) Măcel. – Măcelar + suf. -ie, (2) din măcelări.

MĂCELĂRÍE, măcelării, s. f. 1. Prăvălie în care se vinde carne; căsăpie, meserniță. 2. (Înv.) Măcel. – Măcelar + suf. -ie, (2) din măcelări.

MĂCELĂRÍE, măcelării, s. f. 1. Prăvălie în care se vinde carne. Dimineața de mult, cînd se deschid măcelăriile, se tira și el afară și, șontîc-șontîc, venea să cerșească la ușa maghernițelor roșii. GALACTION, O. I 311. Măcelăriile curate, cu cărnuri frumos tăiate și puse în vederea trecătorilor. SLAVICI, O. II 167. 2. (Rar) Măcel, masacru, măcelărire. Privea măcelăria ce începuse. NEGRUZZI, S. I 152.

măcelăríe s. f., art. măcelăría, g.-d. art. măcelăríei; pl. măcelăríi, art. măcelăríile

măcelăríe s. f., art. măcelăría, g.-d. art. măcelăríei; pl. măcelăríi, art. măcelăríile

MĂCELĂRÍE s. (înv. și reg.) meserniță, (reg.) casapniță, (Mold., Bucov. și Ban.) căsăpie, (Transilv.) cărnărie, fleșcărie, (înv.) scaun. (Cumpără carne de la ~.)

MĂCELĂRÍE s. v. abator, masacru, măcel.

MĂCELĂRÍE ~i f. 1) înv. Întreprindere unde se tăiau animalele pentru consum; abator. 2) Magazin de carne. 3) Îndeletnicire de măcelar. /măcelar + suf. ~ie

măcelărie f. 1. locul unde se taie și se vinde carne de vite; 2. fig. omor în massă.

măcelăríe f. (d. măcelar; it. macelleria). Prăvălia saŭ meseria măcelaruluĭ. Fig. Măcel, căsăpie: măcelăria din lupta de la Valea Albă.

măcelărie s. v. ABATOR. MASACRU. MĂCEL.

MĂCELĂRIE s. (înv. și reg.) meserniță, (reg.) casapniță, (Mold., Bucov. și Ban.) căsăpie, (Transilv.) cărnărie, fleșcărie, (înv.) scaun. (Cumpără carne de la ~.)