măcelăresc definitie

18 definiții pentru măcelăresc

MĂCELĂRÉSC, -EÁSCĂ, măcelărești, adj. Care aparține măcelarului, privitor la măcelar, de măcelar. ♦ Care este preparat cu (multă) carne. Ghiveci măcelăresc. – Măcelar + suf. -esc.
MĂCELĂRÍ, măcelăresc, vb. IV. Tranz. 1. A ucide cu sălbăticie și în masă; a masacra, a extermina. ◊ Refl. recipr. Luptătorii se măcelăreau. 2. (Rar) A tăia animale pentru consum. ♦ (Înv. și reg.) A tăia în bucăți; a sfârteca, a ciopârți. – Din măcelar.
MĂCELĂRÉSC, -EÁSCĂ, măcelărești, adj. Care aparține măcelarului, privitor la măcelar, de măcelar. ♦ Care este preparat cu (multă) carne. Ghiveci măcelăresc. – Măcelar + suf. -esc.
MĂCELĂRÍ, măcelăresc, vb. IV. Tranz. 1. A ucide cu sălbăticie și în masă; a masacra, a extermina. ◊ Refl. recipr. Luptătorii se măcelăreau. 2. (Rar) A tăia animale pentru consum. ♦ (Înv. și reg.) A tăia în bucăți; a sfârteca, a ciopârți. – Din măcelar.
MĂCELĂRÉSC, -EÁSCĂ, măcelărești, adj. De măcelar. Cuțit măcelăresc. ◊ Ghiveci măcelăresc = ghiveci gătit cu carne și multe legume.
MĂCELĂRÍ, măcelăresc, vb. IV. Tranz. 1. A ucide în mod sîngeros și în masă; a masacra. Fără să țină samă de cuvîntul meu, domnul colonel Vartic a dat vina pe populație și a împușcat-o... a măcelărit-o. CAMILAR, N. I 185. Vestitul paharnic Lupul și căpitanul Buzdugan pradă și măcelăresc pe toți grecii din țară. BĂLCESCU, O. II 22. Noaptea măcelărește Cu cincizeci de măcelari, Tot agale și turci mari. TEODORESCU, P. P. 538. Refl. pas. La 1615, la Tăutești, se măcelăriră mișelește dărăbanii de către poloni. BĂLCESCU, O. I 123. 2. (Rar) A tăia vite pentru consum.
măcelărésc adj. m., f. măcelăreáscă; pl. m. și f. măcelăréști
măcelărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măcelărésc, imperf. 3 sg. măcelăreá; conj. prez. 3 să măcelăreáscă
măcelărésc adj. m., f. măcelăreáscă; pl. m. și f. măcelăréști
măcelărí vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. măcelărésc, imperf. 3 sg. măcelăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. măcelăreáscă
MĂCELĂRÍ vb. v. masacra.
MĂCELĂRÍ vb. v. ciopârți, sfârteca, sfâșia.
A MĂCELĂRÍ ~ésc tranz. 1) (persoane) A omorî în mod barbar și în masă; a căsăpi; a masacra. 2) (animale) A tăia (la abator) pentru consum. /Din măcelar
măcelărì v. a ucide ca un măcelar, a ucide în mare număr.
1) măcelărésc, -eáscă adj. De măcelar.
2) măcelărésc v. tr. (d. măcelar). Căsăpesc, ucid cu mare vărsare de sînge: dușmaniĭ aŭ fost măcelărițĭ în luptă.
MĂCELĂRI vb. a distruge, a extermina, a masacra, a nimici, a prăpădi, a stîrpi, (pop. și fam.) a căsăpi, (reg.) a chesăgi, (înv.) a conceni, a snopi, a stropși. (A ~ o populație.)
măcelări vb. v. CIOPÎRȚI. SFÎRTECA. SFÎȘIA.

măcelăresc dex

Intrare: măcelăresc
măcelăresc adjectiv
Intrare: măcelări
măcelări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a