măcăitură definitie

7 definiții pentru măcăitură

MĂCĂITÚRĂ, măcăituri, s. f. Măcăit. [Pr.: -că-i-] – Măcăi + suf. -tură.
MĂCĂITÚRĂ, măcăituri, s. f. Măcăit. [Pr.: -că-i-] – Măcăi + suf. -tură.
MĂCĂITÚRĂ, măcăituri, s. f. Măcăit. Rațele cele mari sălbatice... se zvîrliră spre cer cu măcăituri de spaimă. SADOVEANU, A. E. 146.
măcăitúră (-că-i-) s. f., g.-d. art. măcăitúrii; pl. măcăitúri
măcăitúră s. f. (sil. -că-i-), g.-d. art. măcăitúrii; pl. măcăitúri
MĂCĂITÚRĂ s. v. măcăit.
MĂCĂITU s. măcăit, (rar) măcăială, măcăire, măcănit, măcănitură, ocăit. (~ de rațe.)

măcăitură dex

Intrare: măcăitură
măcăitură substantiv feminin
  • silabisire: -că-i-