mâzgălitură definitie

12 definiții pentru mâzgălitură

MÂZGĂLITÚRĂ, mâzgălituri, s. f. Faptul de a mâzgăli; (concr.) scriere, pictură sau desen executate neîndemânatic și murdar; fig. operă literară sau plastică fără valoare; mâzgăleală. [Var.: zmângălitúră s. f.] – Mâzgăli + suf. -tură.
ZMÂNGĂLITÚRĂ s. f. v. mâzgălitură.
MÂZGĂLITÚRĂ, mâzgălituri, s. f. Faptul de a mâzgăli; (concr.) scriere, pictură sau desen executate neîndemânatic și murdar; fig. operă literară sau plastică fără valoare; mâzgăleală. [Var.: zmângălitúră s. f.] – Mâzgăli + suf. -tură.
ZMÂNGĂLITÚRĂ s. f. v. mâzgălitură.
MÎZGĂLITÚRĂ, mîzgălituri, s. f. Scriere, pictură «au desen neîndemînatic și murdar. Are niște creioane colorate, de ceară, bune pentru mîzgăliturile lui. C. PETRESCU, R. DR. 71. ♦ Fig. Operă literară sau plastică fără valoare, compusă fără talent.
mâzgălitúră s. f., g.-d. art. mâzgălitúrii; pl. mâzgălitúri
mâzgălitúră s. f., g.-d. art. mâzgălitúrii, pl. mâzgălitúri
MÂZGĂLITÚRĂ s. mâzgăleală. (Desenul era o simplă ~.)
MÂZGĂLITÚRĂ ~i f. 1) v. A MÂZGĂLI. 2) Loc mâzgălit, murdar (în caiet, pe o carte etc.). 3) fig. Lucrare de artă sau scriere lipsită de orice valoare. /a mâzgăli + suf. ~tură
măzgălitură f. lucrarea și efectul măzgălirii.
mîzgălitúră f., pl. ĭ. Efectu mîzgăliriĭ, pată pe cărțĭ, pe caĭete: copiiĭ fac mîzgăliturĭ pe cărțĭ.
MÎZGĂLITU s. mîzgăleală. (Desenul era o simplă ~.)

mâzgălitură dex

Intrare: mâzgălitură
mâzgălitură substantiv feminin
zmângălitură substantiv feminin