Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 747363:
mântuÃ1 (a ~) (a termina) (pop.) vb., ind. prez. 3 mấntuie, imperf. 3 sg. mântuiá; conj. prez. 3 să mấntuie
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
Mântuire dex online | sinonim
Mântuire definitie
