Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 1005805:
MÎNTUIRE s. (BIS.) izbăvire, salvare, (livr.) redempțiune, (înv.) mîntuință, mîntuitură, spăseală, spăsenie, spăsire. (~ unui păcătos.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
Mântuire dex online | sinonim
Mântuire definitie
